Credințe populare în Brumar sau Promorar (I)

Pentru că în această perioadă se intensifică bruma și promoroaca, în tradiția populară, noiembrie este numită „brumar” sau „promorar” și pentru că acum se limpezește vinul în butoaie, se mai numește și „vinar”. Deoarece acum se termină însămânțările de toamnă și începe aratul miriștilor pentru primăvară, prima săptămână din noiembrie se numește Săptămâna Miriștei.
Semnificații
A doua săptămână are în centru sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, cei cu puteri apotropaice asupra gospodarilor și a turmelor de oi. Cea de-a treia săptămână este denumită tradițional Săptămâna Filipilor de Toamnă (acum începe împerecheatul lupilor). Săptămâna a patra este Săptămâna Ovideniei (în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile și vorbesc animalele).
Ultima săptămână a lui „brumar” este Săptămâna Andreiului de Iarnă care are în centru sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care se spune că îngheață apa și coase răul. Sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian – întâlniți în calendarul tradițional ca doctorii fără de arginți (și în iulie). Ziua de 1 noiembrie este numită în calendarul tradițional Vracevul (în slavonă însemnând a vindeca). Această zi este ținută pentru tămăduirea bolilor. Tot în această zi se sărbătorește și Ziua Tuturor Sfinților – Luminația.
Luminația
De origine catolică și central-europeană, Luminația a devenit, prin aculturație, “sărbătoare” pentru cei mai mulți credincioși din Zona Clujului și nu doar. Majoritatea locuitorilor Transilvaniei, fie ei ortodocși, catolici sau protestanți, se întâlnesc de 1 noiembrie la mormintele strămoșilor, pe care le pregătesc dinainte curățându-le și împodobindu-le cu flori și lumânări. Chiar dacă în credința ortodoxă strămoșii ne sunt cinstiți în perioada sărbătorilor pascale, Luminația continuă să îi adune pe cei mai mulți dintre creștinii ardeleni în prima seară de noiembrie, când cimitirele devin adevărate grădini de lumină și reculegere. Încă din vechime, Zilei Tuturor Sfinților i s-a acordat cea mai mare importanță, celții considerând că aceasta este ziua în care începe anul. În insula Man (locul unde limba și civilizația celtică au rezistat cel mai mult), ziua de 1 noiembrie a fost considerată până în timpurile din urmă, ziua Anului Nou „…în Man, cete de oameni mascați colindau în Ziua Tuturor Sfinților, stil vechi, cântând un anumit cântec „Hogmany”, care începea cu cuvintele: „Noaptea asta este noaptea Anului nou, Hogunaaa” („Creanga de aur” – J.G. Frazer).
Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil; Năpustitul berbecilor (8 noiembrie)
În această zi se amestecă berbecii cu oile pentru împerechere. „Prin Transilvania se obișnuiește ca în această zi să se facă turta arieților, arieții fiind berbecii despărțiți de oi. Acum arieții se amestecă din nou cu oile și cu acest prilej se face o turtă de făină de cucuruz ori de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu fața în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă turta va cădea cu fața în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socotește ca o sărbătoare mare; deci se sărbează cu desăvârșit nelucru.” (Sărbătorile la români – Tudor Pamfile). Sfintii Arhangheli Mihail și Gavriil sunt îngerii care conduc sufletele celor care mor, în funcție de păcatele acestora, în rai, sau iad. Sf. Arhanghel Gavriil este cunoscut și ca fiind vestitorul Nașterii Mântuitorului Iisus. Ca și Sf. Haralambie și Sf Gavriil stăpânește ciuma. În tradițiile românești, Sf. Arhanghel Mihail este cel care ia sufletele oamenilor, care stă la capul bolnavului dacă acesta va muri, și la picioarele lui, dacă acesta va continua să trăiască. Legendele spun despre Sfântul Mihail că nu stă în Rai decât de Vinerea Mare și de Paște, în rest, fiind plecat. În Transilvania, sfântului i se spune Sânmihai. Într-o legendă, aflăm despre Sf. Mihail că ar fi fost un om simplu, chiar căsătorit cu o fată frumoasă, pe nume Stăncuța, care, după căsătorie, s-a transformat într-o femeie rea. Pentru că Mihail a dat dovadă de multă răbdare și înțelegere, Dumnezeu l-a făcut sfânt. Această sărbătoare se ține pentru ca fiecare creștin să aibă o moarte ușoară. Sf. Mihail este și patronul țiganilor.
Martinii de Toamnă (12-14 noiembrie)
La fel ca Martinii de Iarnă, Martinii de Toamnă se sărbătoresc trei zile. Sunt considerați patroni ai urșilor, dar se țin și pentru protecția vitelor împotriva lupilor. Lăsatul Secului de Crăciun (14 noiembrie).
În această zi nu se lucrează pentru ca vitele să fie protejate de lupi și șerpi. Aceasta e ziua în care se poate prezice vremea după pieptul găinii tăiate, care, dacă e gros, semnifică o iarnă grea. Acum încep șezătorile, singurele petreceri care mai au loc până la Crăciun. Despre ritualurile de înnoire și purificare a timpului, Ion Ghinoiu afirma: „Lăsatul secului, sărbătoare nocturnă (13/14 noiembrie) care deschide Postul Crăciunului de șase săptămâni (15 noiembrie-24 decembrie), ocaziona petreceri familiale cu mâncare și băutură din abundență. În unele zone, Lăsatul Secului de Crăciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) și urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie). În aceste zile celebrau Filipii de Toamnă prin alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături, ungerea cu usturoi a ușilor, porților și ferestrelor, îmbunarea păsărilor, în special a vrăbiilor, cu resturile alimentare rămase de la ospățul nocturn, ca să nu strice roadele recoltelor, întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos ca să nu se ascundă în ele spiritele malefice, aflarea ursitei, preziceri despre rodul holdelor” (Lumea de aici, lumea de dincolo: Ipostaze românești ale nemuririi” – Ion Ghinoiu). Această zi este ținută doar de către femei, nefiind permis să lucreze altceva, decât să gătească.
(Publicat de Maria GOLBAN, pe http://folclornepieritor.blogspot.com)