Prin PUTEREA CREDINȚEI cunoaștem ceea ce nu putem vedea cu ochii trupești și adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu.
Prin CREDINȚĂ pricepem că s-au întemeiat veacurile cu CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDINȚĂ primim ca adevărată DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ – CUVÎNTUL SFINTEI SCRIPTURI, PRIN CREDINȚĂ primim minunile și proorociile, prin CREDINȚĂ dobîndim făgăduințele (Evrei 11, 3).
De aceea, Duhul Sfînt prin Sfîntul Apostolul Pavel ne spune: „CREDINȚA este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1).
Deci CREDINȚA ADEVĂRATĂ este primirea de către om, prin intermediul Duhului Sfînt și a vederii sufletești, a tuturor ADEVĂRURILOR pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ, în scopul mîntuirii noastre.
CREDINȚA ORTODOXĂ este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înțelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului).
Credința pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om este o încredere, care își poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susținut de unul și crezut de altul.
Dar CREDINȚA ÎN DUMNEZEU are o ÎNTĂRIRE TAINICĂ, NECLINTITĂ, prin PUTEREA DUHULUI SFÎNT, care se află în inima celui Botezat, care împlinește Poruncile Dumnezeiești.
HARUL, CREDINȚA ȘI FAPTELE BUNE mîntuiesc și înalță la Dumnezeu. Există O SINGURĂ CREDINȚĂ ADEVĂRATĂ – CREDINȚA ORTODOXĂ. Noi trebuie să mărturisim această CREDINȚĂ SFÎNTĂ ORTODOXĂ în fața oamenilor, prin cuvînt și prin faptele noastre.
Sfinții Părinți ai DUMNEZEIEȘTII BISERICI ORTODOXE arată că frica de Dumnezeu este începutul CREDINȚEI, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului și a morții celei veșnice, ajutîndu-l să intre sub stăpînirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDINȚĂ începe și se sfîrșește mîntuirea, iar fără CREDINȚĂ nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).
Credința vine și din auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu (Romani 10,17; Efeseni 1, 13;), dintr-o auzire care este supusă înțelegerii, aprecierii și judecății noastre, dar care este însoțită de o lucrare a HARULUI CREDINȚEI. Căci la CREDINȚA în Hristos nu putem ajunge numai cu puterile noastre.
