Aleksandr Viktorovici Elceaninov (1881-1934) urmează, întocmai ca mai vârstnicul său prieten și mentor spiritual Serghie Bulgakov, ca fostul său coleg de școală, savantul și filosoful Pavel Florenski, ca istoricul și gânditorul Nikolai Berdiaev, drumul intelectualilor ruși de formație culturală și filosofică profană care, la începutul secolului al XX-lea, s-au apropiat de teologie, i s-au consacrat, devenind în cele din urmă străluciți exegeți și apologeți ai cuvântului lui Dumnezeu.
Cartea de față, alcătuită și tipărită postum de urmașii și admiratorii autorului, reflectă specificul pastorației sale, într-un mediu nu tocmai prielnic, în confruntare cu o lume care și-a pierdut interesul față de religie și ale cărei provocări au rămas până astăzi aceleași. La fel și „însemnările” subtilului intelectual și trăitor creștin rămân actuale, atât prin problematica lor, cât și prin maniera directă, percutantă și modernă în care au fost scrise. Regăsim în ele concizia și rigoarea aforistică ale „jurnalului” duhovnicesc al Sfântului Ioan de Kronstadt, dar și ale „cuvintelor de folos” ale Sfântului Isaac Sirul, pe care părintele Alexandru îl citează adesea cu statornica admirație.
Autor: Preot Aleksandr Elceaninov
