Credința în Dumnezeu este mai ușoară decât necredința

Omul drept știe că suferința este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăților pentru binele altora și că pentru a ajunge la desăvârșire trebuie să trăiască o viață dură ca fierul care, pentru a deveni oțel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit știe că suferă și pătimește din pricina păcatelor lui; rabdă greutățile și suferă pentru purificarea lui, asemenea unei țesături care, pentru a deveni mai albă, este supusă la mare presiune și la frecare. Păcătosul pocăit suferă greutățile în lumea aceasta, pentru a nu suferi în viața viitoare.
Păcătosul nepocăit, însă, nu înțelege rostul suferinței. Îi vede vinovați pe toți ceilalți oameni, numai pe sine se vede lipsit de vinovăție. Se păgubește, pentru că-i lipsește credința și nădejdea. Drept urmare, martiriul lui este cel mai chinuitor. Din această cauză, crucea lui este cea mai grea!
Cunoașteți argumentul Mântuitorului Iisus Hristos: „Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară”. Într-adevăr, credința în Dumnezeu este mai ușoară decât necredința. Mai ușor este postul decât lăcomia și luciditatea decât beția. Mai ușoară este viața cu rugăciune decât fără rugăciune. Mai ușor este să faci milostenie decât să-ți însușești ceva care nu este al tău. Mai fericit este să sprijini viața altor oameni decât să o „denigrezi”. Mai fericită este dragostea reciprocă decât egoismul și ura. Pentru unii, calea dreptății poate părea anevoioasă, însă fiecare trebuie să știe că drumul nedreptății este mult mai greu. Uitați cât de grea este calea nedreptății: cel care săvârșește nedreptate mănâncă, dar niciodată nu se satură; jefuiește și răpește, dar niciodată nu are îndeajuns. Se răzbună, dar nu e mulțumit. Urăște pe Dumnezeu și pe oameni, dar nu e fericit. Și după ce dobândește pe pământ ceea ce-și dorește, cade și se prăbușește, iar copiii lui devin cerșetori sau ajung în închisori. Ușoară nu este nici calea omului drept, însă este mult mai ușoară decât calea nedreptului. Luați de exemplu pe dreptul Iov. Cu toate că era drept, a avut de suferit foarte mult. Însă credința și nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu nu l-au părăsit niciodată și nu l-au rușinat.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Traducere din limba greacă de prezbitera Iuliana și pr. Iulian Eni, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 83-84)