Credința, dar al lui Dumnezeu

Credința este întâlnirea omului cu Dumnezeu și cunoașterea Lui. Ea se naște în suflet prin primirea cuvântului lui Dumnezeu: credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos (Romani 10, 17).
Sfânta Scriptură ne învață că credința este o lucrare a harului dumnezeiesc vindecător și mântuitor în om: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-rabdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22). Credința este mântuitoare: prin credință se va îndrepta omul (Romani 3, 28) căci dreptul din credință va fi viu! (Avacum 2, 4). Omul trebuie să se deschidă acestei lucrări a harului prin împlinirea poruncilor, adică credința să fie lucrătoare prin iubire (Galateni 5, 6). Astfel ajungem ca Hristos să Se sălășluiască, prin credință, în inimile noastre, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire (Efes 3, 17).
Sfinții Părinți fac distincție între credința din auzire care ne aduce la Hristos și credința care constituie însăși viața Bisericii și a membrilor ei despre care Sfântul Apostol Pavel spune că face ca Hristos să se sălășluiască în inimile noastre. Sfântul Maxim Mărturisitorul o numește pe prima credință simplă sau din cele auzite, iar pe cea de a doua, credință desăvârșită sau din cele văzute, unitatea și părtășia omului cu Dumnezeu. De la credința simplă la cea desăvârșită se ajunge prin primirea harului în Sfintele Taine ale Bisericii (în special Botezul, Mirungerea și Euharistia) și prin angajarea într-un efort ascetic care urmărește curățirea de patimi și dobândirea virtuților potrivit poruncilor dumnezeiești. Credinciosul intră astfel, în Biserică, într-o relație personală, în permanentă creștere, cu Persoanele Preasfintei Treimi care revarsă darul duhovnicesc, inclusiv pe cel al credinței. Credința este așadar atât un dar al lui Dumnezeu, cât și un răspuns al omului.
După cum arată Sfântul Isaac Sirul, nu ne putem opri la cunoașterea intelectuală a dogmelor deoarece aceasta ține de credința simplă sau din auzire. Noi suntem chemați ca, prin lucrarea poruncilor, să ajungem la credința desăvârșită, adevărul mărturisit prin credință transformându-se astfel în mântuire și viață.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)