Credincioșii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Națională.
Conform Bibliei, cei doi frați Petru și Andrei erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum și erau de profesie pescari.
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu.
Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform Evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele său Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. În enumerările apostolilor, Andrei este menționat mereu între primii patru.
Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus și zicând „iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos”.
Și astfel l-a tras și pe Petru spre dragostea lui Hristos. Pentru aceasta, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel întâi chemat al Domnului. Și se află în Scriptură și alte multe învățături despre dansul, a explicat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.
Ziua Sfântului Apostol Andrei este, totodată, Ziua Națională Bisericească, a mai spus părintele Stoica.
Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea lui Hristos la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui Întâi chemat i-au căzut sorții să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (adică Dobrogea noastră) și până în Crimeea. Însă, a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare, zăbovind și răbdând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie și, străbătând celelalte țări, a ajuns la ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a tras de la idoli la Hristos.
Tot din Tradiție mai știm că Sfântul Andrei a avut și un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.
Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfântul Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
În sfintele Evanghelii, Sfântul Andrei mai este menționat doar de două ori, la înmulțirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești, iar a doua oară, după învierea lui Lazăr, când, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște elini, veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Pastelui iudaic, voiau să-L vadă.
Scrierile vorbesc despre faptul că Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia în Sciția Minor, Dobrogea de astăzi. Despre el vorbește și mitropolitul Dosoftei al Moldovei, în cartea sa „Viața și petrecerea sfinților”. El scria că „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorți) Bitinia și Marea Neagră, și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde este acum Țarigradul (Constantinopolul), Tracia și Macedonia, Tesalia și, sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, și acestea toate le-a umblat”.
Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roșie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat Ocrotitorul României.
Același for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, să fie proclamată Sărbatoare Bisericească Națională.
În tradiție se spune că, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, oamenii ung casele cu usturoi și mănâncă usturoi pentru a fi păziți de strigoi.
Unii bătrâni, neștiutori de carte, dar „cititori” în stele, observau cerul în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei și noroceau anul, prevestind dacă va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta rodnicia ogoarelor în noul an este practicat și astăzi.
Multe lăcașuri de cult poartă numele Sfântului Andrei. Cea mai importantă este Peștera Sfântului Andrei, o biserica adevărată, săpată în stâncă, în care se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea Apostolul Andrei. Astăzi, cei aflați în suferințe merg acolo pentru a-și redobândi sănătatea, petrecând câteva zile și nopti pe acest „pat al Sfântului Andrei”.
La Biserica „Sfântul Andrei” din cartierul Chitila din București, slujba hramului va începe luni seara. Totodată, în curtea lăcașului vor fi scoase spre închinare moaștele Sfântului Apostol Andrei.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, deopotrivă, în 30 noiembrie în calendarul ortodox, romano-catolic, lutheran și anglican. În Scoția, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.
Credincioșii îl prăznuiesc marți pe Sf. Apostol Andrei, „Cel dintâi chemat”, Ocrotitorul României
