Și Biserica Creștin-Ortodoxă a intrat în Uniunea Europeană. A intrat cu stații de sonorizare moderne care permit poporului credincios să asculte slujba din Noaptea de Înviere în condiții normale.
Cel puțin în municipiul Suceava n-am mai auzit de instalații de sonorizare care să transmită auditoriului mai multe păcănituri și țiuituri decât vorbe alese cu grijă de fețele bisericești. Stațiile vechi au plecat, în schimb vocile doamnelor care au vechime în participarea activă la slujbe au rămas.
La cel mai modern lăcaș de cult ridicat în municipiul Suceava, cel proiectat de Doru Olaș Ghiocel, Slujba din Noaptea de Înviere ținută de părintele Dinu, de părintele Viorel și de un preot mai în etate a fost frumoasă.
Numai că, din când în când, peste glasul blând al preotului vârstnic și peste vocile ferme ale celor doi preoți tineri se suprapuneau piuiturile unor doamne din corul bisericii în legătură cu care se simțea că fac eforturi mari pentru a fi auzite și de mătușile un pic surde care locuiesc cu ele pe scară.
Dar măcar femeile cântau din suflet, iar acest lucru anulează pe undeva lipsa lor de talent interpretativ. În Noaptea de Înviere, în jurul bisericilor plutea un aer de liniște și pace sufletească care n-a fost tulburat decât pe alocuri de chițcăielile unor fetițe scoase la plimbare cu lumânarea în mână de băieți îmbrăcați cu treninguri noi de fâș făcute pe vapor.
În Noaptea de Înviere, la Suceava, pocnitorile n-au mai făcut „scandal” ca altădată, iar de acest lucru au avut grijă forțele de ordine care erau prezente, discret, în tot locul.
Pocnitorile or fi făcut ele gât, dar în casă ori la discotecă după ce au luat câteva pahare în plus și câteva palme peste cap de la partenerii lor de viață. Viață de noapte.
Totul a fost bine și frumos până când, după ce a luat Lumină, poporul credincios a început, valuri, valuri să se îndrepte către vastele lor apartamente. Câțiva credincioși au rupt repede puntea spirituală care se construise între ei și Cel de Sus în timpul slujbei, au azvârlit-o peste primul gard, și au redevenit ce-au fost și mai mult decât atât, adică niște guțeri, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun.
Și ca să vă dau un exemplu, pe strada Mărășești din municipiul Suceava, la puțin timp după ce orașul a început să fie colorat de flăcările lumânărilor, un domn rural s-a repezit ca bizonul într-un liliac și a început să rupă flori cu tot cu frunze și cu o furie de neînțeles. Așa a vrut el să-i arate ruralei lui soții sau iubite care-l însoțea cât de mult o iubește. Ăștia sunt, cu ăștia defilăm, inclusiv în Noaptea de Înviere și în zilele când au loc alegeri.
