„Cred într-Unul Dumnezeu…”

Credința într-Unul Dumnezeu este elementul de bază și primordial al religiei celei adevărate. Creștinismul este prin excelență o religie monoteistă. Crede într-Unul Dumnezeu, care s-a făcut cunoscut în muntele Sinai: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Ieșire 20:2-3).
Porunca aceasta este categorică. Nu este permis cultul altor dumnezei în afara Dumnezeului cel adevărat! Ori de câte ori israeliții au căzut în idolatrie și s-au închinat altor dumnezei falși, au fost pedepsiți cu adevărat. Fiindcă politeismul este fals; este creatura diavolului. S-a tras din nevoia oamenilor de a satisface golul, care s-a creat în sufletul lor, când l-au abandonat pe adevăratul Dumnezeu. Astfel, au deificat și au cinstit ca dumnezei, pe cele zidite, puterile și fenomenele naturii. Uneori, idolatria ajunge să ridice și să cinstească alți idoli, mai subțiați, precum știința, politica, sistemele de comunicații și alte valori ale vieții, precum banii, demnitățile, frumusețea, desfătarea, etc.
Astfel, adorația și datoria față de Unicul și singurul Dumnezeu cu adevărat, se prezintă ca substitute al lui Dumnezeu. Cum însă poate cineva să cunoască pe Dumnezeu, să ajungă [așadar] la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu?
Ieron, tiranul din Siracousa, a întrebat pe filosoful Simonidis să-i spună ce este Dumnezeu. Filosoful i-a cerut ca termen [de răspuns] o zi. Când a trecut o zi, a cerut din nou ca termen alte două zile, ca să răspundă [la întrebare]. Și după cele două zile, a cerut ca termen alte patru zile. Tiranul s-a mâniat pentru aceste amânări continui. Și atunci filosoful i-a spus: „Cu cât cercetez mai mult această temă, cu atât mai greu mi se pare să răspund”.
Într-adevăr, „nemărginit și cu greu de înțeles este Dumnezeu”, însemna Sf. Ioan Damaschin. Așadar, firea lui Dumnezeu nu este posibil să o cunoaștem [noi] oamenii. Putem însă să dobândim o cunoaștere a energiilor și a însușirilor Sale. Fiindcă Dumnezeu, precum spune Sf. Pavel „nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit” (Faptele Apostolilor 14:17). Așadar, Dumnezeu nu s-a lăsat pe Sine fără mărturii, care să-L facă cunoscut și accesibil nouă.
Părinții Bisericii scris că nu putem să cunoaștem pe Dumnezeu, ci putem să cunoaștem cele „despre Dumnezeu”, așadar însușirile, energiile și calitățile lui Dumnezeu, precum acestea se manifestează în relațiile Sale cu lumea și înăuntrul creației materiale.
La această cunoaștere a însușirilor lui Dumnezeu, ne va conduce în siguranță Hristos și adevărul Lui, care este [păstrat] în tezaurul Sf. Scripturi. (traducere din neo-greacă de Drd. Alexandru Prelipcean, după originalul: Elisabeta Stathis, To pistevo tou Orthodoxou Xristianou, Hronikon, eisigiseis, porismata Sinedriou Presbuterou Ieras Mitropoleos Dramas, Drama, 2000, pp. 41-43)