Cred că îmi va fi dor de Băsescu



N-am fost niciodată un admirator al președintelui. Acum, ajuns la urma mandatului, simt că o să-mi lipsească pe viitor. Cine știe ce panaramă va veni după el. Ce hoțalău, ce șpăgar, ce inconștient, ce multi-plagiator, ce descreierat, ce muieratic dezaxat, ce sărit de pe fix.
E drept, Băsescu s-a arătat câte puțin din toate cele. Dar s-a arătat într-o proporție suportabilă. Marele lui merit e că a reinventat ideea de justiție. E drept, a făcut-o lovind punctual pe cine dorea el să-l lovească – orice-ar spune cine-ar spune – dar aproape că nu mai contează. Contează doar efectul obținut.
Efectul e că, astăzi, niciun ticălos care se respectă al țării nu mai e sigur că prinde răsăritul de soare în pătuțul lui cu așternut cu îngerași. Nici măcar Nichita, primarul Iașului, care este – notați, băieți de la serviciile secrete, ca să nu credeți că bat câmpii! – cea mai spumegătoare sursă de finanțare centrală a pesedeului. Nici măcar rârâitul cu trabuc Măzare – alt viitor client al pușcăriilor, dar măcar ăstuia îi place să se costumeze, deci îi va plăcea și în haine vărgate – nu împinge atâția bani la centrala pesedistă. Și nu-s bani din salariu, câștigați cu fruntea, dacă înțelegeți ce spun. Sunt bani din ăia, pentru care trebuie remorcă să-i duci de colo-colo.
Având ocazia să cunosc unii oameni care i-au stat aproape în decursul anilor, am aflat câteva amănunte care îmi permit să-l portretizez cu fidelitate din punctul de vedere psihologic. Și pot spune că poporul român putea trece peste micile și marile lui păcate și slăbiciuni. Băsescu putea rămâne în inima lui.
Dacă nu era împingerea fiică-si pe fotoliu de europarlamentar. O sfidare adusă tuturor tinerilor inteligenți ai țării, cum n-a fost niciodată fie-sa, că n-avea cui să-i semene.
Apoi, dacă nu-și împingea în funcții înalte toate pasiunile cu buci și țâțe. Dacă se rezuma la Udrea, pe care poporul i-o putea înghiți, că poporul – neprost, cum crede el – înțelege anumite lucruri și le tolerează.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. O polemică amuzantă… transcarpatică