Cred că-i gata

O bună bucată de vreme am trăit cu impresia, devenită convingere, că dacă mă opresc la poarta din spate a stadionului și văd meciurile echipei noastre, indiferent sub ce nume ar evolua, de acolo, atunci victoria e asigurată. La asta a contribuit mai ales faptul că după ce am intrat de vreo două, trei ori chiar în incintă, ai noștri au pierdut. Și din acest motiv, deși am stat la coadă la bilete pentru meciul cu Steaua, am ales să văd meciul la televizor, făcând însă fericiți niște copiluți care au privit partida din tribuna oficială. Chestia cu adevărat tare e că se apropie momentul când n-am să mă mai uit nici la televizor, întrucât cele 3-4 experiențe pe care le-am avut în ultima vreme mă duc cu gândul că-mi continui activitatea de piază rea și cu ochii pe Digi Sport. Am văzut mai întâi panarama de la Clinceni, când și blat dacă ar fi fost și tot nu ar fi putut lua ai noștri alea două goluri, în prelungiri, ca ultimii fraieri. Mă rog, sau ca Naționala României în meciurile decisive. A venit apoi circul de la Brașov, unde de asemenea am condus… preț de câteva minute. După care am luat-o, deși adversarii au jucat vreo oră cu un om în minus. Despre meciul cu Steaua, numai de bine, adică nu se pune, că era în Cupa României, și nu ăsta ne era obiectivul, adică s-o câștigăm și să jucăm apoi în Europa League. Ieri, vă jur, eram convins că vom câștiga la Oradea, Luceafărul fiind o echipă chiar fără pretenții. Iar începutul meciului mi-a amplificat speranțele. Numai că, parcă dintr-odată, alor noștri li s-a terminat fotbalul, adică au dat într-un joc absolut haotic, fără nici o idee, în care mingile erau bubuite undeva în față, la angajament, către un Matei care e și nițel greoi, n-are nici detentă care să-l ajute măcar să împingă mingea spre altul, iar în rarele situații când rămânea la el, o șuta din orice poziție (imposibilă) fie direct în mațele adversarului, fie fix în tabelă. Am încercat să văd care e jucătorul de creație, playmakerul, cum ar zice Corneluș Dinu. Răspuns: nu-i! În plus, de fapt în minus, ieri n-a fost nici portarul, n-au fost nici fundașii și, în general, n-a fost absolut deloc fotbalul. Ceea ce mă duce cu gândul că-i cam gata, adică rămâne să ne mulțumim cu supraviețuirea, care-i deja asigurată, cred, precum și cu eterna speranță că la anu’…