Creativitatea, un dar excepțional făcut omului

A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viață. Deși avem multiple posibilități de caracterizare, se pare că este dificil a găsi o singură definiție unanim recunoscută, și asta datorită complexității fenomenului creativ.
Edouward Limbos descrie creativitatea ca fiind capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a găsi soluții inedite și originale. Sau poate că a fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit.
Creativitatea este o capacitate a minții umane care implică funcții complexe, ce lucrează împreună, simultan. Deci nu avem un circuit neuronal sau o zonă cerebrală specifică a creativității, ci multiple circuite seriate și de asociație care acționează împreună pentru a genera un proces mental complex și fascinant. Totul este cu atât mai spectaculos, cu cât unele circuite se formează tocmai la și pentru acel unic moment în care îndrăznim să ne folosim creierul în moduri noi, neobișnuite sau să facem lucruri firești și obișnuite în cu totul alt mod decât am fost învățați. Contrar unor idei tradiționale, emisfera dreaptă nu este sediul creativității, ambele emisfere fiind implicate în acest proces. Principala componentă a gândirii creative poate fi considerată flexibilitatea, prin care înțelegem restructurarea circuitelor cerebrale în funcție de necesitățile prezente. Opusul flexibilității este rigiditatea gândirii, adică folosirea soluțiilor vechi la problemele noi, stereotipia de gândire. După C. Rogers (1961), adaptarea creativă naturală pare a fi posibilitatea concretă prin care omul poate ține pasul cu schimbarea lumii sale.
Lumea nu este obișnuită să caute soluțiile creative
Un exercițiu de stimulare a creativității constă în a găsi, în exact două minute, cât mai multe posibilități inedite de a folosi un obiect comun. De exemplu un pix. Acesta poate fi folosit la scris, ca pai pentru a bea un suc, asta dacă îi scoatem înainte mina, sau la nevoie chiar ca și tub de dren, pentru afânat pământul într-un ghiveci cu flori, ca tijă de sprijin pentru tulpina unei plante, ca ac pentru a strânge părul în coc sau în alte multe feluri la care o să vă gândiți probabil dumneavoastră. Psihologii au constatat că testele de creativitate se finalizează cu scoruri înalte dacă participantului i se precizează clar că sunt urmărite tocmai răspunsurile creative, și nu doar finalizarea unei sarcini (Chen et al., 2005). Aceasta pentru că lumea nu este obișnuită să caute soluțiile creative, prea învățată, uneori până la o formă de robotizare, de a fi eficientă, de a se încadra în termene-limită, costuri reduse, profit rapid.
Deci, un mod de a favoriza creativitatea este de a folosi alt tip de rezolvare a problemelor decât cel cu care ești obișnuit. Dacă ești o persoană predominant rațională, care gândește concret și ignoră instinctele, care se bazează pe experiență și pe noțiuni clare, deja verificate, încearcă să folosești mai mult partea ta intuitivă, cea care explorează liber asociațiile, care ascultă ceea ce îi vine în minte și nu se bazează doar pe experiența din trecut.
Soluțiile creative nu sunt adesea primele accesate, și asta pentru că, din păcate, ideile noi nu sunt cu adevărat agreate de oameni. De ce? Pentru că măresc gradul de nesiguranță, ne solicită mai mult mintea decât o cale deja învățată și pentru că în general ne temem de nou. Dar acel sentiment de nesiguranță este în fapt un semnal de atenție suplimentară pentru că ne aflăm într-un teritoriu necunoscut, și nu neapărat o sursă de panică interioară, decât dacă noi alegem această abordare în fața lui.
Neîncrederea potențează valențele novatoare ale persoanelor înalt creative
Un alt motiv pentru care, probabil inconștient, ne ferim de persoanele creative este și datorită părții lor întunecate. Psihologii care au studiat acest aspect au afirmat că acestea „sunt mult mai susceptibile de a fi arogante, de a minți cu ușurință, uneori necinstite, neîncrezătoare și poate un pic cam prea excentrice”.
Un extraterestru care ar ajunge pe Pământ ar găsi dificil de înțeles de ce plătim oameni ca să ne mintă? Prin televiziune, publicații, cărți, piese de teatru și nu numai, așteptăm să fim introduși, cu oarecare spectacol, în posibilități cu totul imaginare. Testele psihologice au arătat că persoanele creative au capacitatea să creeze minciuni complexe, interesante, pe care uneori ne și dorim să le credem.
Silvia și colaboratorii (2011) au identificat, tot pentru persoanele creative, o lipsă de asociere între această calitate și modestie. Totodată s-a observat că neîncrederea care pare să caracterizeze mințile creative care nu iau lucrurile doar așa cum par să fie, ci le pun mereu sub semnul întrebării, potențează valențelor lor novatoare. Întrucât procesul creativității presupune independența și divergența gândirii, nonconformism, comportamente noi și neobișnuite, persoanele înalt creative pot avea mai multe probleme adaptative, fapt similar copiilor supradotați.
Cu toată posibila ei parte întunecată, creativitatea rămâne un mare dar al omului, o putere folosită tocmai pentru a căuta și a ne apropia cumva de Cel care a sădit-o în adâncurile noastre. Un dar care poate fi cultivat, prin explorare, dezvoltându-ne un simț al uimirii în fața complexității creației lui Dumnezeu, fiind deschiși la a învăța lucruri noi. De asemenea, puterea creativității noastre va crește dacă ne vom lipi mintea în permanență de Dumnezeu, prin rugăciune. Apoi, creativitatea se va dezvolta și mai mult prin concentrare pe materializarea ideilor mai puțin obișnuite care ne vin (pentru că ies din confortul cu care ne-am obișnuit), pe punerea lor în practică, trăind în prezent și încredințând Domnului stările de descurajare proprii ori pornite de la neîncrederea celor din jur. Permițându-ne timp pentru diverse activități creative în viața noastră, chiar dacă am ajuns la vârste mai înaintate, vom vedea că mintea ni se dezmorțește și ni se deschide spre o perspectivă mai amplă asupra întregii vieți.
Dr. Andreea HEFCO – Ziarul LUMINA