Crearea unui sistem de apărare antirachetă complementar, destinat apărării populației din țările europene membre ale NATO, costă aproximativ 200 de milioane de euro, iar dezvoltarea acestuia era evaluată, în urmă cu un an, la 833 de milioane de euro.
Amplasarea în România a sistemului antirachetă costă Statele Unite 400 de milioane de dolari.
Marți, 3 mai, un oficial american care face parte din delegația ce negociază Acordul privind amplasarea, în România, a unor elemente ale sistemului american antirachetă a anunțat, într-o conferință de presă susținută la Slatina, că amplasarea sistemului antirachetă costă 400 de milioane de dolari, la care se adaugă 20 de milioane de dolari anual funcționarea sistemului, fără a include rachetele.
Oficialului american a precizat că pentru România nu implică niciun fel de costuri amplasarea acestui sistem, țării noastre revenindu-i doar punerea la dispoziție a fostei baze militare de la Desevelu și asigurarea pazei sistemului.
Potrivit unei declarații din 5 mai 2010 a secretarului general NATO, Anders Fogh Rasmussen, citat de AFP, crearea unui sistem de apărare antirachetă complementar, destinat apărării populației din țările europene membre ale NATO, va costa „mai puțin de 200 de milioane de euro, pe o perioadă de zece ani”.
Oficialul afirma atunci că „NATO construiește deja un sistem antirachetă pentru protejarea militarilor atunci când se află în misiune”, și a cărui dezvoltare este evaluată la 833 de milioane de euro, potrivit datelor oficiale.
Pe această bază, „costul suplimentar pentru protejarea nu doar a militarilor, ci și a populației, a cetățenilor obișnuiți din orașe, este de până în 200 de milioane de euro, (eșalonat) pe o perioadă de zece ani, (sumă) care va fi împărțită între cele 28 de state membre”, preciza atunci Rasmussen.
„La un asemenea preț, cum să nu putem fi de acord să fie construită o apărare pentru toți cetățenii noștri, împotriva atacurilor cu rachete? De ce am proteja militarii și nu (am proteja) toate celelalte persoane?”, a continuat acesta.
„Ar trebui ca NATO să își asume ca sarcină apărarea teritorială antirachetă, ca misiune a Alianței ? Răspunsul meu este simplu: da”, a conschis secretarul general al organizației. El și-a exprimat speranța ca această hotărâre să fie adoptată la summitul NATO de la Lisabona, la sfârșitul lui noiembrie.
Sistemul de comandă și control al NATO va asigura legătura între sistemele antirachetă existente sau în curs de instalare, din țări ca Olanda sau Germania, cu cel care va fi creat de Alianță pentru acoperirea militarilor în timpul operațiunilor și cu cel pe care Statele Unite intenționează să îl creeze în Europa de Est.
Acest dispozitiv va avea ca scop protejarea membrilor europeni ai NATO de atacuri cu rachete cu rază scurtă și medie de acțiune. El se deosebește de fostul proiect american de „scut”, lansat de fostul președinte american, George W. Bush, care avea ca obiectiv să apere teritoriul american împotriva rachetelor cu rază lungă de acțiune care ar fi putut survola Europa.
În 20 noiembrie 2010, liderii NATO, aflați la Lisabona, au convenit asupra necesității unui scut antirachetă, adoptând un „concept strategic” care descrie toate amenințările la adresa securității lor și răspunsurile moderne pe care le pot da, informa AFP.
Acest document de 11 pagini, care înlocuiește un altul datând din 1999, a fost adoptat în prima dintre cele două zile ale summitului Alianței Nord-Atlantice, de la Lisabona.
Ca o noutate, el menționa un sistem antirachetă menit să protejeze populațiile și teritoriile NATO, care va fi „unul dintre elementele centrale ale apărării colective”.
O cooperare va fi propusă Moscovei în acest domeniu, adăuga documentul.
Președintele american, Barack Obama, saluta faptul că aliații au ajuns la un acord „pentru a dezvolta un sistem de apărare antirachetă suficient de puternic pentru a acoperi teritoriul european al NATO și populațiile sale, precum și Statele Unite”.
Într-o fază ulterioară, acest scut instalat în Europa ar putea contribui de asemenea la apărarea americanilor, un element care a fost de altfel la originea suspiciunilor pe care le avea Moscova încă de la început privind motivele occidentalilor.
„Conceptul strategic” nu menționează nici țări precum Iranul, nici regiuni ca Orientul Mijlociu, care se presupune că ar constitui o amenințare de proliferare balistică și nucleară care să justifice instalarea scutului. Turcia a obținut ceea ce dorea în această privință, nota AFP.
Tot în 20 noiembrie 2010, The Guardian, în ediția electronică, informa că scutul antirachetă al NATO, „o umbrelă protectoare” pentru cei 28 de aliați, în valoare de 270 de milioane de dolari, va fi instalat în mai multe etape, începând din 2011, și ar urma să includă și elemente în România.
Începând cu 2011, spunea sursa citată, Statele Unite vor mobiliza nave de război Aegis cu interceptoare în estul Mării Mediterane, sprijinite de unități radar mobile și conduse dintr-un centru de control de la Ramstein, Germania.
Până în 2015, va exista un sistem antirachetă terestru de tip Aegis în Polonia sau România, sau chiar în ambele țări. A treia etapă, prevăzută pentru 2018, include prezența avioanelor fără pilot.
Până în 2020, ar trebui să fie amplasate rachete cu rază mai lungă de acțiune, pentru a oferi protecție în fața amenințării cu rachete balistice intercontinentale, care vor fi monitorizate de sisteme-radar de avertizare timpurie, cum este cel din Fylingdales (North Yorkshire), Marea Britanie. Stația de satelit americană de la Menwith Hill, tot în North Yorkshire, va avea de asemenea un rol-cheie.
Scopul scutului antirachetă este să protejeze aliații din cadrul NATO și țările din estul Mediteranei de o amenințare considerată tot mai mare, în special cea reprezentată de rachetele cu rază lungă de acțiune Shahab-3 și Qiam-1, care au raza de circa 4.000 de kilometri, și care sunt dezvoltate de Iran. Cu toate acestea, Iranul nu este menționat ca amenințare în proiectul scutului.
În 28 aprilie 2010, NATO informa că dorește crearea unui scut antirachetă european prin integrarea în sistemul antibalistic al SUA. Alianța Nord-Atlantică intenționează să integreze propriul sistem de apărare antirachetă scutului american în scopul creării unui sistem antibalistic european, anunța purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, citat de pagina online a RIA Novosti.
„NATO intenționează să integreze capacitățile sale antirachetă în sistemele antibalistice ale altor țări pentru a crea un scut comun pentru Europa”, preciza Appathurai.
În 4 februarie 2010, România a acceptat invitația părții americane, transmisă de președintele SUA, Barack Obama, privind participarea la sistemul de apărare antirachetă american din Europa.
Luni, 2 mai 2011, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a aprobat ca locul de amplasare a sistemului antirachetă să fie în fosta bază aeriană de la Deveselu din județul Olt, președintele României precizând că baza ramâne sub comandă românească.
Președintele Traian Băsescu a declarat, marți, 3 mai, că pentru început la fosta baza aeriană de la Deveselu vor fi dislocați 200 de militari americani, subliniind că unitatea rămâne în continuare sub comanda Forțelor Aeriene Române.
„Sistemul antirachetă american este un sistem defensiv, nu este destinat ofensivei. Este un sistem defensiv de apărare al teritoriul României și Statelor Unite, de apărare împotriva rachetelor balistice. Sigur, de eficiența, de eficacitatea sistemului beneficiază și alte țări, dar realizarea sistemului este o înțelegere bilaterală americano-română. La momentul la care statele membre NATO vor dezvolta scutul antirachetă, așa cum s-a stabilit la ultimul summit de la Lisabona, și componenta americano-română va fi integrată acestui sistem. Deocamdată este o tratare bilaterală a sistemului și repet, baza aeriană Deveslu rămâne sub comanda ofițerilor din forțele aeriene române”, a explicat Băsescu.
Secretarul de stat în MAE Bogdan Aurescu a declarat, marți, la Slatina, că SUA vor instala în orizontul anului 2015 la Deveselu un sistem strict defensiv de interceptări care nu va avea niciun fel de efecte negative asupra populației, mediului și culturilor agricole.
