Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Crasna, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „35 – toată suma caselor”, însemnând 2 mazili, 1 nevolnic, 7 femei sărace, 2 popi, 3 țigani și 20 birnici.
În 1775, Crasna Putnei era seliște pustie, în vreme ce Crasna Ilschi mai avea 2 mazili (Alexandru Ilschi și Gheorghie Galerie), 1 popă și 34 țărani.
În 15 martie 1783, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolae Ilschi, declara că stăpânește, împreună cu Miron Gafenco, cumnatul tatălui său, jumătate de sat, cumpărată de bunicul lui, Alexandru Ilschi. Cealaltă jumătate de sat era stăpânită de mănăstirea Putna.
Alexandru Ilschi o va înzestra pe fata sa, Anastasia, jupâneasa lui Vasile Vasilco, în 15 decembrie 1787, doar „cu lucruri din casă”, sfertul de sat Crasna urmând să aparțină feciorilor lui, Ilie și Neculai, din 12 mai 1794, când cei doi frați primesc zapis de mărturie de la verii lor, Toader Tăutul (fiul lui Vasile Tăutul și al Antimiței, fata Mariei Dediulesii) și Afandule Dediul (fiul lui Ștefan Dediul, nepot Mariei Dediulesii).
În 15 mai 1784, raportul consilierului și comisarului imperial Taddeus Piethner von Lichtenfels, cuprinzând concluzii despre prospecțiunile sale, făcute, în Bucovina, în toamna anului 1783, conținea și referiri la slatina din Crasna.
În 1786, se stabilesc la Crasna și câteva familii de agricultori germani, care vor vorma colonia Huta Veche.
Din 14 ianuarie 1787, Crasna Ilschi aparține, în bună patte, lui Vasile Vasilco, care se însurase cu fata lui Alexandru Ilschi, Anastasia, un sfert de sat aflându-se în posesia surorii lui Alexandru, Sanda Volniceasa, care i-l vinde lui Ilschi în 15 decembrie 1787.
În iunie 1792, Alexandru Ilschi construiește biserica, cu clopotniță deasupra pridvorului, „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
La data de 20 mai 1798, în Crasna se încheie testamentul Mariei Galer, fiica lui Neculai Ilschi și a Ilinchii, născută Flondor. Ea lasă fiilor ei Ioniță, Costachi și Ștefan partea ei din Crasna, anume o șesime din jumătate. La 1 noiembrie 1798, este un document prin care Alexandru Ilschi dăruiește fiilor săi Iordachi și Ilie, a șasea parte din tot satul Crasna. La 5 iunie 1799 în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi își face testamentul, dând fiilor săi Iordachi și Ilie a șasea parte de Crasna ținutul Siretelui, baștină și cumpărătură, și a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul.
În primăvara anului 1803, arendașul Kriegshaber din Crasna aduce, pentru fabrica de sticlă din Huta Veche, câteva sute de slovaci din comitatul Trencin.
Cei doi feciori ai lui Nicolai Ilschi, unul mazil bucovinean – Ilie von Ilschi, iar celălalt boiernaș moldovean – Iordachi Ilschi clucer, stăpânesc împreună moșia din Crasna până în 1825, când moare clucerul Iordachi, iar fiul său, Dumitrachi, moștenește, în 25 aprilie 1825, drepturile răposatului.
Ilie von Ilschi cedează drepturile sale de proprietate, în 6 iulie 1835, nepotului său de soră, Emanuil Stârcea și soției lui, Ilinca Ralea, fiica sfetnicului Țarului Rusiei, Zamfirache Ralea, moșia Crasna cuprinzând „casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie”.
În 1843. biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Crasna-Ilschi, ctitorită de mazilul Alexandru Ilischi, în 1792, refăcută de Ilie de Ilschi în 1832, cu 1.853 enoriași, patronată de Ilie de ILSCHI, îi avea paroh pe George HACKMANN. În 1876, când numărul enoriașilor ajunsese la 2.747, biserica era patronată de împăratul austriac și de Eugen cav. de STRIȘCA, paroh fiind Samuel PIOTROVSCHI. În 1901, biserica a fost, din nou, restaurată, de Eugen cav. de STRIȘCA. În 1907, patron bisericesc era baronul Alexandru de STRIȘCA, iar de cei 3.393 creștini ortodocși se ocupau parohul Michail BENDEWSCHI (BÂNDEA, dar așa îi plăcea să semneze), născut în 1859, preot din 1885, paroh din 1890, preotul cooperator Alexandru BACIU, născut în 1873, preot din 1900, cantor fiind, din 1902, Grigorie ILIUȚ, născut în 1857.
Școala din Crasna-Ilschi, cu 5 clase, funcționa din 1820[2].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 35, 1876 p. 63, 1907 p. 166