Termenul Crăciun a primit mai multe explicații etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatră în cea mai lungă noapte a anului sau în cea de 24 spre 25 decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase populații indoeuropene, fie, în exegeza recentă, raportat la un latinesc creationem „creație“, cu referire la nașterea lui Iisus Hristos. Dar este ușor de admis că sărbătoarea creștină s-a suprapus peste vechiul obicei antecreștin.
O dovadă în această ordine de idei o constituie faptul că ortodoxia a acceptat destul de târziu și cu unele rezerve termenul Crăciun pentru Nașterea Domnului, numită în limba veche prin formula Născutul (informații bogate în Dicționarul Academiei). Avem, în această privință, mărturia scrierilor unor importanți clerici; astfel este numită, de exemplu, sărbătoarea creștină în Cazania mitropolitului Varlaam (1643): „Cum ați auzit la Născut de împărații și de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod…“; sau la mitropolitul Dosoftei, în Viața și petreacerea svinților (1682): „Era atuncea Născutul Domnului Hristos“.
Același termen apare și la cronicarii moldoveni; o bătălie cu tătarii este datată de Grigore Ureche „pre câșlegile Născutului“, iar la Nicolae Costin găsim enunțul „cântă beserica noastră în sara Născutului“. Însă termenul apare și într-un colind publicat de Alexiu Viciu: „Ce sară e astă-sară? / Domnului, Doamne, / Da-i sara Născutului, / Că s-a născut un fiu sfânt, / Fiul sfânt pe-acest pământ“ (Colinde din Ardeal, București, 1914).
În legătură cu acest termen, să ne amintim și de un alt derivat de la verbul (a) naște, substantivul născătoare, prezent în sintagma prin care, în textele bisericești, este numită Maica Domnului, ca, de exemplu, într-o rugăciune care este intitulată „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu“.
Suntem obișnuiți cu antroponimele Crăciun, Crăciunescu, Crăciunel, Crăciunaș, Crăciunoaia etc., dar, paralel, semnalăm faptul că și termenul pe care îl discutăm a fost folosit ca nume de botez, Născutul, consemnat de N. A. Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc (București, 1963); așadar, ne aflăm în prezența unui perfect corespondent al franțuzescului Noël (« lat. Natalis Christi), situație ce deschide o fereastră spre mentalul denominativ creștin de dinaintea Marii Schisme (1054).
De fapt, prin rândurile de față am vrut, în preajma sărbătorii Nașterii Domnului, să le reamintim cititorilor o pagină din istoria creștinismului ortodox românesc, întrucât chiar slujbele religioase cuprind termenii la care ne-am referit din familia verbului (a) naște și nu pentru a ne dezice de numele Crăciun, intrat profund în viața și în limbajul credincioșilor, atât de strâns legat de religie, încât în regimul comunist s-a încercat eliminarea lui din obiceiuri și din datini. Calea facilă a fost considerată înlocuirea numelui Moș Crăciun, pentru care s-a găsit drept corespondent traducerea din rusește a lui Ded Maroz prin Moș Gerilă!
Tentativă sortită eșecului, cu atât mai mult cu cât Crăciunul, ca nume de sărbătoare, fusese translatat spre diferite obiceiuri laice ocazionate de ritualul creștin; în primul rând chiar umanizarea figurii mitice la care ne-am referit, prin Moș Crăciun, personaj numit, popular, și Crăciun cel bătrân, căruia i s-a conferit calitatea de a aduce daruri copiilor și ale cărui atribute pot fi considerate în detalii. De exemplu, barba lui Moș Crăciun era numit fuiorul care se punea, alături de o icoană și de anumite feluri de mâncare, pe masa pregătită pentru sfințire de către preot în ajunul sărbătorii (de fapt, acesta era „fuiorul popii“). Apoi, crăciun era și numele unui colac în formă de 8, simbol al vechii divinități antecreștine; copt de Crăciun, acest colac era păstrat până la „Măcinici“, când, la pornirea plugului, era pus în coarnele boilor. Frânt în bucăți, era apoi mâncat de oameni și dat de mâncare la vite sau putea fi îngropat sub brazda trasă de plug.
Să încheiem prin versuri dintr-o colindă de pe Valea Izei, în care termenii de care ne-am ocupat apar împreună: „Sara de Crăciun frumos / S-a născut Domnul Hristos / Și-a adus la fiecare, / Numa zi de sărbătoare“.
(www.ziarullumina.ro)
