În urmă cu 45 de ani, în anul 1968, Crăciunul a căzut exact în aceleași zile ale săptămânii ca și acum, miercuri și joi. Nimic deosebit, ar putea spune mulți dintre cei care nu au trăit acele vremuri. Și totuși… . Pe atunci, totul era diferit, inclusiv faptul că marea sărbătoare a Crăciunului fusese suprimată de autoritățile comuniste.
Sucevenii sărbătoreau Nașterea Pruncului Isus Hristos pe ascuns, fără a fi știuți de vecini, pentru că o astfel de celebrare putea atrage mânia Securității, ceea ce ar fi însemnat anchete, represiuni sau chiar închisoare.
Singurul ziar care apărea în Suceava la acea vreme este elocvent asupra modului în care comuniștii percepeau Crăciunul. Prima pagină a cotidianului „Zori Noi” din ziua de 25 decembrie 1968 abundă cu titluri despre activitățile și planurile conducerii Partidului Comunist Român.
În urmă cu 45 de ani, Crăciunul era întâmpinat cu „Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la întîlnirea conducerii de partid cu președinți ai cooperativelor agricole și ai uniunilor cooperatiste județene”. Tot pe prima pagină scria cu litere mari despre o „Hotărîre a Secretariatului CC al PCR privind desfășurarea întrecerii pentru depășirea sarcinilor planului pe anul 1969”.
Nu au fost uitați în acest număr al ziarului local „Zori Noi” nici membrii de vază din Suceava ai Partidului Comunist Român. Astfel, „oamenii muncii” au fost înștiințați despre „Conferința organizației județene de partid Suceava – Cuvîntarea tovarășului VASILE PATILINEȚ, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român”.
Iar pentru ca totul să fie rotund, pe prima pagină mai apare și un titlu despre „Plenara CC al UTC”.
Practic, asta era tot ceea ce puteau sucevenii în prima zi de Crăciun. Iar pentru cei mai tineri, trebuie spus că ziua de 25 decembrie era una lucrătoare și nu se făcea rabat de la program, așa cum se întâmpla și a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie.
Chiar dacă mergeau la lucru de Crăciun, sucevenii spun că erau fericiți acum aproape jumătate de secol
Părerile sucevenilor care au trăit acele vremuri sunt împărțite. Oamenii recunosc că sărbătoarea Crăciunului a fost furată de autoritățile comuniste, dar cei mai mulți dintre ei au acceptat acest lucru. Pentru a nu lăsa în uitare Nașterea Domnului, sucevenii au căutat tot felul de portițe de scăpare.
„Mergeam la biserică mai departe de casă, de preferat pe la vreo mănăstire, să nu ne vadă șefii ca să avem probleme. De multe ori se întâmpla să ne întâlnim chiar cu ei, dar fiecare se făcea că nu-l vedea pe celălalt”, a povestit Constantin Moraru.
Și soția sa, Elena, își amintește că de Crăciun se mergea la muncă în mod normal. „De obicei, se lucra mai ușor, mergeam pentru a fi prezenți, dar se mai întâmpla uneori să avem și treabă și eram nevoiți să muncim ca într-o zi normală”, a spus Elena Moraru.
Cât privește ziua de Ajun de Crăciun, nu exista nici un rabat de la serviciu. Așa se face că uneori singurele colinde erau cele pe care le auzeai sub geamurile fabricii, de copii și grupuri pe care autoritățile comuniste le tolerau.
Ecaterinei, o femeie trecută de aproape 80 de ani, Crăciunul în perioada comunistă îi stârnește doar amintiri plăcute. „Mergeam la serviciu fiecare cu mâncare de acasă, iar la serviciu era o atmosferă plăcută. Fără alcool, dar era frumos, nu ca acuma, cu derbedeii și fanaticii ăștia”, a arătat Ecaterina.
La fel de melancolică s-a dovedit și Georgeta, o femeie care a lucrat ani buni în Spitalul Județean Suceava. Pentru ea a contat mai puțin că nu avea liber de Crăciun. „Atunci banul avea valoare. Am fost și am văzut Moscova, Leningradul, acum nu-mi mai permit așa ceva. Sunt doar unii care fură și se îmbogățesc și își permit, restul suferă”, a oftat Georgeta.
„Regimul comunisto-ateist încerca fie să anuleze sărbătorile religioase, fie să le acopere cu alte manifestări”
Sociologul Adrian Botezatu a explicat și motivele pentru care fostul regim represiv a băgat Crăciunul sub preș. „Regimul comunisto-ateist încerca fie să anuleze sărbătorile religioase, fie să le acopere cu alte manifestări. Asta ca regim, pentru că în teritoriu erau oameni care acționau diferit față de doctrina partidului, iar unele persoane din nomenclatură au închis ochii la ceea ce se întâmpla sau chiar au sprijinit pe ascuns anumite manifestări”, a arătat Adrian Botezatu.
În opinia sociologului sucevean, un exemplu în acest sens ar fi Emil Bodnăraș, fost membru de vază al Partidului Comunist Român, care în ultimii ani de viață și-a construit propria biserică și a fost îngropat cu tot ritualul religios.
Cât privește faptul că sucevenii acceptau fără crâcnire să vină la muncă în zilele de Crăciun, sociologul Adrian Botezatu explică: „Cel puțin în ultima perioadă a regimului comunist se mima munca, iar la serviciu se venea ca la un club de socializare. În plus, posibilitățile de divertisment, și aici aș vrea să amintesc doar televiziunea, erau limitate, astfel încât programul de lucru în ziua de Crăciun nu era perceput ca ceva umilitor”, a mai arătat Adrian Botezatu.
