În Germania, în fiecare din cele patru duminici dinainte de Nașterea lui Iisus se aprinde o lumînare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentîndu-i pe cei trei magi și Nașterea lui Hristos.
Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adînc în zăpadă. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pîine tradițională, iar după ospăț masa nu se strînge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea.
Olandezii îl așteaptă pe „Sinter Klaas” care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn.
În Polonia se păstrează obiceiul ca, în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea „Gwiazdka” („mica stea”).
În Rusia, Moș Crăciun („Babuska”) este însoțit de Alba-ca-Zăpada („Snegurocika”), iar copiii primesc prăjituri aromate cu ghimber și multe jucării.
În Spania, darurile de Crăciun sînt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și muzicanți, iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului.
În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul, adus, aici și în Canada, de „Santa Claus”.
În Costa Rica, Columbia și Mexic, darurile sînt aduse de „Nino Jesus” („Copilul Iisus”).
Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuși îi aranjamente florale și cu „Jizo” („Moș Crăciun”).
Primele mențiuni ale ciorapilor Crăciunului, ce erau atîrnați de coș sau lîngă el, au fost făcute la începutul secolului al XX-lea de ilustratorul Thomas Nast, prin tablourile sale, și de scriitorul George Webster, într-o poveste despre vizita lui Moș Crăciun. Îngerii de lîngă Pomul de Crăciun au apărut în anii 1850.
