Crăciunul înseamnă mai mult „a dărui” decât „a primi”

Poate ați prins și voi ideea aceasta, că uneori perioada sărbătorilor se transformă într-o aniversare în care uităm chiar de „aniversat”. Dacă nu v-ați pus până acum această întrebare, vă invit să vă gândiți: ce-ar fi să faceți petrecere de ziua voastră, să vă invitați prietenii, cunoscuții, toți să se bucure și să se distreze în lumina beculețelor, a artificiilor, să mănânce toate bunătățile pregătite, dar să uite chiar de voi? Cam către asta ne îndeamnă toată cultura de consum a zilelor noastre, chiar dacă, încă, se mai aud colindele ce cântă Nașterea Domnului în difuzoare.
Dacă intrați în malluri și în mari lanțuri de magazine în această perioadă vedeți forfota uriașă de oameni hipnotizați, stăpâniți de duhul cumpărăturilor. Agitați, aleargă dintr-o parte în alta, de la un raft la altul, să-și umple coșurile cu cumpărături pentru mâncăruri tradiționale și cu lucruri care se vor constitui în cadouri mai mult sau mai puțin costisitoare. Și, printre cele mai costisitoare, cadourile pentru copii, cei mai teribili consumatori, pe spatele cărora se dezvoltă industrii întregi de jucării și obiecte de ultimă modă, pe care aceștia și le doresc sub brad în dimineața de Crăciun.
Toți suntem speciali
Un copil a pus un laptop pe lista către Moș Crăciun. Părinții au încercat să-i explice că este un dar prea costisitor pentru bugetul lor, iar răspunsul copilului a fost că acesta e motivul pentru care nu l-a cerut de la ei, tocmai că știa că e prea scump ca să-și permită să-l cumpere. O perspectivă cam amară, nu credeți? Se pare că e nevoie de o schimbare de perspectivă în viziunea copiilor, pe care părinții au nevoie s-o implementeze, încet, încet. De ce? Nu vrem oare ca și copiii noștri să învețe să fie bucuroși? Pregătim o generație de egoiști care vor intra în lume așteptând să li se împlinească toate dorințele și plâng că nu e Moș Crăciun care să le împlinească? Ori centrându-se atât de mult pe darurile pe care le au, uitând de Dăruitor? Cam așa ceva
Nu mă înțelegeți greșit, nu e rău a le face câteva daruri copiilor. Dar nu e bine a ne da de ceasul morții pentru asta și a schimba sensul Crăciunului. Cum facem trecerea de la consumator la dăruitor? Cum îi explicăm copilului că sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă doar „a primi”? Cum îi explicăm copilului sensul sărbătorilor?
Iată două sugestii pe care le puteți lua în considerare:
Mai întâi, fiți atenți la prințesele de Crăciun. Dacă ai fete, ești mai mult sau mai puțin prins în mișcarea aceasta a prințeselor. Majoritatea păpușilor de pe rafturi sunt prințese din filme ce rulează pe canalele pentru copii. Dar nu știu cât de sănătoasă este această mentalitate pentru fetițele noastre. A nu se înțelege că e ceva greșit să-i spui fetiței că e o prințesă și să o tratezi astfel în diferite ocazii. Dar în această perioadă avem oportunitatea de a-i arăta și ei ce înseamnă a-i trata și pe alții – nu doar pe ea – ca și cum ar fi prinți și prințese. Cum puteți tu și fetița ta să faceți să se simtă special pe cineva sărac, bolnav ori singur?
Or, schimbând un pic perspectiva, să vorbim despre un dar foarte la modă pe care băieții abia așteaptă să-l despacheteze: ultimul și cel mai tare joc video sau computer. Deși jocul video poate părea ceva foarte interesant și captivant, un părinte cu prezență de spirit va ști să-i pună limite copilului și va reuși să întoarcă febrilitatea jocului în favoarea cultivării răbdării: va stabili doar un anumit timp pe zi alocat jocului, în vreme ce restul timpului va fi ocupat cu activități mai folositoare, în care timpul său, pe care l-ar fi folosit pentru joc, să fie un dar pentru aproapele.
Avem nevoie să-I învățăm pe copii mai degrabă să dăruiască decât să primească, să limităm ceea ce alegem să le dăruim pentru a-i învăța să aprecieze ceea ce au. Să simtă binecuvântarea faptului că au o casă călduroasă, haine și paturi confortabile.
Anotimpul darurilor… și pentru alții
Cea mai bună metodă pentru a-i vindeca pe copii de consumatorism în această perioadă este de a-i aduce în contact cu alți copii, aflați în situații foarte grele și de a găsi modalități de a-i ajuta. A-i duce în instituții pentru persoane defavorizate pentru a oferi acolo câte ceva, a sponsoriza o familie săracă. Copiii noștri își imaginează că fiecare familie își permite luxul de a se trezi în dimineața de Crăciun cu daruri sub pom, dar în realitate multe familii nu-și pot permite să cumpere un brad și își fac griji dacă vor avea ce să pună pe masă.
Așa încât nu considerați că are cine să le dea, că sunt alții mai bogați ca voi, ori sunt alții care se ocupă de asta. Învățându-i pe copii să facă ei înșiși daruri celor aflați în nevoi, îi învățați să fie chiar asemenea lui Dumnezeu, Cel care ne-a făcut cel mai mare Dar: pe Însuși Fiul Său, născut într-un staul.
Ca părinți, ne revine sarcina de a-i învăța pe cei mici că „sărbătoarea de Crăciun” nu se referă doar la a primi lucruri noi, jucării sofisticate, ci și la a împărtăși dragostea cu alții. Este important ca ei să vadă la noi înșine acest comportament. Iar a dărui timp și lucruri materiale nu trebuie să se limiteze doar la aceste momente de sărbătoare, ci există posibilități nelimitate tot anul în care întreaga familie să se dăruiască, dăruind din ce au primit de la Dumnezeu.
Ajutându-ne copiii să înțeleagă diferența dintre fericirea de moment, care dispare într-o clipă, imediat ce la tv apare o reclamă cu o jucărie nouă, și bucuria care durează, „procurată” prin actul dăruirii altruiste și al ajutorării aproapelui, nu doar că le facem „sărbători fericite”, ci le oferim chiar secretul prin care întotdeauna vor ști unde să caute bucuria.
(Sursa: Doxologia)