1.Ieslea
Ieslea reprezintă, în Noul Testament, locul în care s-a născut Mîntuitorul Iisus Hristos. Scena biblică este reconstituită anual, pentru a reînvia spiritul Crăciunului. Poate fi reprezentată atît prin personaje vii, cu actori și animale adevărate, cît și prin obiecte artizanale, fabricate din lut. Primul staul simbolic a fost creat în anul 1223, de către Francois D’Assise, în Italia. Obiceiul s-a răspîndit, apoi, în întreaga lume catolică.
2. Crăciun Liturgic
Potrivit calendarului liturgic, Crăciunul Ortodox se sărbătorește pe data de 7 ianuarie. Obiceiul a fost păstrat mai ales de către credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse. Decalajul se datorează folosirii concomitente a calendarului Gregorian și a celui Roman. Primul este folosit în mod curent de majoritatea popoarelor. Cel roman este folosit în scop religios de credincioșii ortodocși ruși.
3. Moș Crăciun
Moș Crăciun este versiunea americană a Moșului Nicolaie din Europa. A apărut în secolul al 19-lea, în Statele Unite, sub denumirea de Santa Claus. Rolul său era de a împărți cadouri copiilor cuminți, în timpul nopții de Crăciun. Legenda lui variază puternic de la o regiune la alta a globului. Astfel, popoarele din emisfera nordică îl așteaptă pe timp de iarnă, pe cînd cei din emisfera sudică îl primesc în toiul verii.
4. Cum este Moș Crăciun
Moș Crăciun este cunoscut drept bătrînul grăsuț, cu barbă albă, îmbrăcat cu haine groase de culoare roșie. Se știe despre el că trăiește într-o țară nordică și că are o sanie mare plină cu cadouri, trasă de reni. Copiii cuminți din Australia îl vor vedea însă pe Moș venind pe o placă de surf zburătoare, dar tot trasă de reni. El intră apoi pe horn și le lasă cadourile fie sub brad, fie în pantofi sau în șosete speciale, atîrnate deasupra șemineului.
Tradiții românești
În tradițiile sărbătorilor de iarnă, în sînul familiei, este mult basm, poezie și dragoste. Cine vrea să cunoască sufletul românului, să intre în casa lui, mai ales iarna. Va vedea atunci cum el se închină cu fața la Răsărit, de unde vine lumina, își face semnul crucii înainte și după mîncare, sau cum înainte de a tăia pîinea femeia face peste ea, cu cuțitul semnul crucii de trei ori.
Sîntem un popor bogat spiritual. Multe tradiții și obiceiuri de o rară frumusețe și de o deosebită valoare spirituală, sînt concentrate în jurul celor două mari sărbători de iarnă: Crăciunul, adică Nașterea Domnului Hristos și Anul Nou. Am moștenit de la strămoșii noștri Romani sărbătoarea Anului Nou împodobită cu o mulțime de datini. La acestea s-au adăugat poezia și legendele păstorilor Daci din Munții Carpați.
Cu mulți ani înainte de Hristos, în apropierea Anului Nou, Romanii sărbătoreau pe zeul lor Saturn, cu procesiuni, dansuri și scenete de teatru. Oameni mascați și ceterași umblau din casă în casă. Toate astea țineau zile în șir și se vorbea despre ocupațiile sau despre credințele lor. De aceea, Sfinții Părinți ai Bisericii, după anul 325, au mutat sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos chiar în mijlocul Saturnalelor romane.
Aproape toate datinile românești de iarnă sînt între 20 Decembrie și 8 Ianuarie. La 20 Decembrie, în ziua Sfîntului Ignatie, Episcopul Antiohiei, românii taie porcii. Se tăiau porci și înainte de venirea lui Hristos, tot în această vreme. Dar strămoșii noștrii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn. Creștinii de acum îl taie pentru îndestularea gospodăriilor și pentru veselia zilelor de sărbători. (Cătălina Bogdan, www.ele.ro)
