O legendă spune că satul Rucărului ar fi fost fondat de ostașii lui Negru Vodă, care au primit drept mulțumire pentru serviciile lor, de la voievod, dreptul de a stăpâni valea și munții din jur. S-au așezat rucărenii, și-au durat case din lemnul pădurilor și, având atâta pășune grasă pe muncele, au început să se ocupe de păstorit, alegând să poarte în locul armelor bâta ciobănească. Se mai spune că odată Negru Vodă a trecut pe acolo, ca să vadă cum s-au așezat oștenii lui și cum o duc, iar ei l-au primit cu bucatele locului, cu bulz, cu balmoș, cu pastramă… Despre ospitalitatea rucărenilor am tot vorbit, căci o știu prea bine – e satul în care s-a născut bunică-mea și nu mă sfiesc să mă declar pe sfert mușceleancă.
Am ales pentru astăzi o rețetă din Rucăr, dar nu una de la masa cea aleasă a lui Negru Vodă, ci o rețetă arhaică, de o simplitate extraordinară, pe care am aflat-o de la Tuța lui Mazăre: Covrigii „ca la Rucăr”. „La noi în sat, fiecare are rețeta lui, pentru că sunt brutari foarte pricepuți”., spune ea.a Rețeta e așa:
Frec puțină drojdie și, pentru 20 de covrigi mai potriviți, folosesc 12 ouă, 250 g zahăr…….
Citește rețeta mai departe pe Antena satelor