Atestat încă din 6 iulie 1413, când Alexandru cel Bun întărește soacrei sale, Anastasia, „Coțmanul Mare, cu toate cătunele ce țin de el, anume Suhoverhul, Hliveștii, apoi Valeva, până în pădurea care se cheamă Dumbrava”, avea să revină, după moartea Anastasiei, Episcopiei de Rădăuți, care administra vechea necropolă domnească, în care voievodul își avea înhumați bunii și străbunii.
În 26 august 1503, Ștefan cel Mare întărește Episcopiei din Rădăuți „Coțmanul Mare, cu cătunele sale Gavrilăuți, Hliviscea, Davidăuți, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinții și Valeva”, Ștefăniță Vodă adăugând la danie, în 6 octombrie 1520, „Rogozna și o prisacă pe locul târgului Cernăuți, acolo unde au fost stupii lui Grumază, pentru pomenirea mamei noastre, Stana”.
În 8 decembrie 1707, la cererea episcopului Ghedeon, Mihai Racoviță Vodă scutește satul Coțman de plata solăritului.
În 13 aprilie 1737, Grigore Ghica Vodă dă instrucțiuni Marelui Căpitan de Coțmani referitoare la import-exportul de cai și de vite, făcut de armenii polonezi, stabilind taxele încasate de el și de subalternii săi: de 1 leu pentru fiecare cireadă care trece granița, vameșii – 1 leu, iar călăreții care păzesc trecătoarea – 2 potronici de cireadă.
În 1741, Marele Căpitan de Coțmani primește poruncă să interzică polonezilor să mai treacă granița pentru a tăia și lua lemne, pentru că „prea fără cale au făcut socoteală și margine acia să fie foarte poprită de către Leși”.
În 15 februarie 1754, Matei Ghica Vodă dă carte de volnicie episcopului Dositei Herescu pentru a supune la obligațiile ce le revin, după obicei, pe călărașii din Coțman și Hliviște. Iar dacă vor experima nemulțumiri călărașii, Marele Căpitan de Coțman, care, atunci, era „Enacache, staroste de Cernăuți”, îi va obliga pe călărași „ca tot căsariul să dea câte 2 lei pe an”.
Călărașii de Coțmani încetează să-și mai execute atribuțiunile militare începând cu 27 aprilie 1759, când Ioan Teodor Calimah îi lasă la vetrele lor, motivând că „în vremuri ca astea țara are mai multă nevolie de birnici decât de slujbași”, iar scutirea de solărit, pe care o aprobă în 27 februarie 1761, nu vizează o posibilă reluare a atribuțunilor militare, ea fiind motivată de faptul că, în locul platei solăritului, foștii călărași „sunt de ajutor și poslușanie Episcopiei de Rădăuți”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Coțmani „137 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi, Ștefan, Ion și Dumitru, 3 diaconi, Dumitrașco, Sandul și Grigoraș, 3 dascăli, Vasile, Mihail și Hrihor, 1 poroșnic ostavoi, Ihnat Petrovici, 8 scutelnici ai poroșnicului, Dumitro Feuko, Simeon Finko, Vasile Murgoci, Tănasă Feuciuk, Grigoraș rotar, Ștefan Cosovan, Toader Chișcan și Grigore rusul, 1 jidov, Iutko, 11 văduve, Paraschiva, Odochia, Lianka ruscă, Sofia ruscă, Sofia Gavriloai, Irina, Tocioaii baba, Dochița baba, Lupușoaia, Acsănia și Gafia baba, 15 case pustii și 92 birnici, și anume: Neculai vornic, Ivan zet Roman, Ivan Lungul, Dumitru Facăș, Ivan rusul, Georgi Cravciuk, Fodor vătăman, Vasile Dosteiu, Ivan Pavliuk, Mihail Scripnic, Ion zet Harasim, Harasim, Petre Rotar, Ivan Sinco, Prodan Pivuliac, Vasile sin diacon, Vasile Crețu, Ivan Facăr, Toader Răznic, Ivan Pintema, Muțic rus, Fodor rus, Fodor Zadobrițchi, Petre Loica, Neculai Culic, Mihail Procleciuk, Vasile berar, Hrihor ungurian, Vasile Danișuc, Ivan văcar, Ivan Sauciuk, Nichifor Cudreciuk, Alecsa Rudei, Ivan Cudric, Iacob Bășchii, Vasile Bășchii, Sârghii rus, Ivan Levcun, Ivan Moșpanuc, Procopi rus, Georgi rus, Sârghii Lezei, Vasile Praschii, Ivan Petrivanciuk, Sandul Nastasiaciuk, Ștefan Căpățână, Sandul Cantemir, Dumitru Cantemir, Semen Cantemir, Ion zet Cantemir, Semen Marițuc, Andrinachi sin Vasile, Ștefan Cantemir, Georgi Bucătarciuc, Vasile cojocar, Procop scripcar, Ștefan zet morar, Hrihor Veșciuk, Ivan Moșișciuc, Vasile rus, Ivan rus, Dumitrașco Iordachianciuc, Grigoraș Pivuliac, Ion Poclitar, Coste rus, Neculai zet Malic, Fodor Triu, Ștefan Chiuciuk, Andrei morar, Andrei Bănuliac, Timofei haidău, Ivan Voiuco, Vasile rus, Georgi merticar, Vasile morar, Ștefan Poclitar, Ilașco cojocar, Matei bejenar, Vasile Liatoski, Ivan Gulevan, Vasile Facăs, Nicolai morar, Andrei Somerca, Vasile Somerciuk, Toma Mazur. Matei Franski, Toader pânzar, Simeon cojocar, Semen Hujnik, Vasile rus, Iacob rus și Pavel Stasii.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 408