Cota apelor Dâmboviței politice

La ora la care scriu aceste râduri, Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu se găsesc, în același avion, zburând spre Lisabona. Nici radioul, nici televizorul, ambele în dotarea biroului meu, nu mi-au adus vestea sinistră că aeronava, din motive de păruială la bord, s-a prăbușit sau a aterizat forțat. Nu știu dacă prședintele și premierul șed în același separeu de protocol, rânduit îndeobște în partea din față a aeronavei, sau unul a luat loc lângă piloți, iar celălalt în coada avionului, unde stewardesele debarasează platourile golite de conținut. Oricum, dacă vor să se bată e un moment bun. Important e să ajungă la destinație fără vânătăi vizibile care ar vorbi, fără translator, despre armonia vieții politice pe Dâmbovița.
Ascult, ziceam, cu o anume încordare, știrile. O fată care ține pudic un dosar în dreptul fustei anunță buletinul meteorologic pe un post de televiziune. Dosarul, ca un paravan, nu absentează din nici o ediție a știrilor meteorologice, încât mă întreb dacă juna nu are un petec lipsă în vestimentație și pentru a nu i se vedea intimitățile a recurs la această șmecherie. Oricum, dincolo de efectele scenografice, buletinul meteorologic mă ține încordat de parcă aș aștepta să aflu că a picat Guvernul. Totul devine politică. La Predeal, stratul de zăpadă a ajuns la 33 de centrimetri. La Sinaia, după ninsoarea de azi-noapte, neaua a suit la 36 de centimetri. La Bâlea și Postăvaru, nămeții sar de un metru. Și? Unde-s Băsescu, Tăriceanu, ce-a făcut Boc, cum stăm cu cotele apelor politice? Vor fi alegeri uninominale în următoarea sută de ani? Cuplarea forțată, prin viol comandat, dintre PD și PLD va naște un prunc legitim sau loaza, născută cu deviațiuni de comportament, va fi internată la leagănul copiilor cu dizabilități? Se poate buletin meteorologic fără Elena Udrea? Unde vă treziți domnilor?
Când eram copil, ascultam în difuzorul din perete al bunicilor mei de la Sângeru cotele apelor Dunării. Emisiunea, în câteva limbi, era programată la prânz și-mi crea o emoție specială. Calafat, ieri, … centimetri. Scade 5 centimetri. Turnu Măgurele, ieri, … centimetri. Urcă un centimetru. Sonoritățile în limbi străine creau, pentru urechea mea de copil, delicii de poem. Firește un poem ermetic. Azi, dacă aș asculta cotele apelor Dunării, deformările mele m-ar împinge tot spre politică. Băsescu scade 12 procente (așa zice un sondaj). Geoană staționează. Stolojan, dispărut momentan la Bruxelles, nu mai figurează în atenția meteorologilor. De când Steaua, vectorul politic al oierului Becali, nu mai luminează drumul Magilor, nașul junilor îndrăgostiți Elena Băsescu și Andrei Hrebenciuc, care se ceartă și căsătoresc ciclic, ca și iluștri lor părinți, se află în declin. Meteorologie, meteorologie, meteorologie.
Se apropie Crăciunul. În București, conform televiziunilor, ninge de trei zile. Radioul ninge de mâine. Presa tipărită n-a apucat să scrie, decât în varianta regională, despre zăpadă. În Capitală plouă cu hârtoape în care dăm noi în loc să dea cei care le-au produs. Mașinile își freacă portierele în intersecții, iar lumea șofericească înjură. Ministrul cu armata abia isprăvită al Justiției a demisionat după ce președintele a identificat în el un profil mafiot. Luat în cătarea puștii aceluiași locatar de la Cotroceni și președintele Camerei Deputaților bate spre Al Capone. În consecință, n-ar strica să-și dea demisia. În pomul de Crăciun al domnului Băsescu, vânător îndârjit de liberali ar mai fi atârnat un trofeu. În crengi, deocamdată, se văd doar globulețele zâmbitoare ale fostului ministru al Apărării Teodor Atanasiu și al junelui Chiuariu. Rămân, ca niște spânzurători publice, libere, crengile inscripționate Bogdan Olteanu, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban. Atent la beteală, președintele a acordat o atenție specială, nemeritată zic unii, politologului Cristian Pârvulescu și chiar nevestei acestuia, funcționară la Guvern. Ciudat, președintele, ministru în cinci guverne, n-a băgat-o până acum în seamă pe respectiva funcționară care era ce e azi și în acele vremuri.
Crăciunul și Moșul lui îmbarcat în limuzina renilor își fac loc cu greu în scena sărbătorilor românești. Scena e încă plină cu politicieni care se încăpățânează să nu se dea la o parte. Poate o vor face. Pentru Ajun, pentru Crăciun, pentru Anul Nou. Măcar atât.