Ce paradox cinic se dă în spectacol pe șoselele bietei noastre patrii: miniștri, primari, deputați, senatori, consilieri municipali și județeni, mari gazetari, judecători și procurori – cu alte cuvinte, aceeași inși de succes care își depun toată gama de strădanii pentru ca lucrurile din România să stea țepene, în înapoierea lor – tocmai ei aleargă vântos pe șosele, în bolizi bengoși, de mărci uluitoare. Mașinile costă o grămadă de parale, și-n prețul lor este exprimată întreaga corupție din România. Desigur, domnii senatori și primari ar putea să meargă mai domol, dar nu se face. Pentru ei, viteza exagerată nu-i decât o tiflă adresată românului de serie, care le adulmecă admirativ mirosul carburantului ars, ieșit bubuitor pe anusul țevii.
– Priviți-ne, ce șmecheri suntem, când o ardem cu 200 la oră!, par ei a spune. Nici la eșapament nu ne doare de brațul legii care, deși e cică lung, în cazul nostru își arată scurtimea! Privește-ne și admiră-ne, popor stupid, vorba clasicului Brucan!
Și-n timp ce trec ca vijelia, agenții de circulație salută cu mâna la chipiu, în cea mai slugarnică dintre poziții. Doar câte un polițai mai nonconformist își face dimineața curaj, bând un cocteil de agheazmă cu rom, ca să lase vreun vipuleț fără permis și fără ceva mărunțiș, cât valorează pentru el o amendă amărâtă.
Din când în când, fiindcă așa-i viața asta trecătoare, unul naște, altul moare, se întâmplă ca vitezomanii barosani să turtească niște nașparlii nevinovați, care se află în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Când mai ucid cu goneta dementă a limuzinei câte un inocent, e pagubă în ciuperci. Un lucru totuși îi îndurerează pe domnii barosani, că și ei sunt oameni și poartă o inimă sub maieu:
– Iaca, bre, cum s-au prăpădit niște voturi din contabilitatea noastră electorală! Iaca, bre, cum ne-au crăpat niște alegători! Și fiindcă o tragedie nu vine niciodată solo, iaca mi-am pătat cu sânge de țopârlan și costumul „Gică Armani”!
Într-o zi, un cetățean japonez m-a întrebat de ce sunt atât de multe cruci pe marginile drumurilor noastre.
– Cum să vă spun, domnule japonez… Crucile sunt un modest omagiu pe care poporul nostru îl aduce marilor producători mondiali de automobile.
