Costul forței de muncă în sectorul auto, de 17 ori mai mic în România față de Germania



Costul forței de muncă în sectorul auto, de 17 ori mai mic în România față de Germania
Costul forței de muncă în sectorul auto, de 17 ori mai mic în România față de Germania

Costul forței de muncă în industria auto din România, cel mai mic din Europa, este de aproape 17 ori mai redus decât cel din Germania, țara cu cel mai bine plătiți salariați în domeniu, respectiv de peste 13 ori mai mic ca în Statele Unite și de aproape 11 ori mai scăzut ca în Japonia.
Costul mediu orar al forței de muncă suportat de producătorii de autovehicule din România a fost, anul trecut, de 2,34 euro pe oră, față de 39 euro pe oră în Germania, 31,14 euro pe oră în Statele Unite și 25,37 euro pe oră în Japonia, potrivit unui studiu realizat de asociația germană a constructorilor de automobile – Verband der Automobilindustrie (VDA).
Printre țările din Uniunea Europeană cu un cost ridicat al mâinii de lucru în industria auto se numără Belgia, cu 34,5 euro pe oră, Suedia – 31,95 euro pe oră, Austria – 29,24 euro pe oră, respectiv Marea Britanie și Franța, cu câte 24,2 euro pe oră.
La extremitatea opusă a clasamentului se situează Portugalia, cu 10,56 euro pe oră, Ungaria – 7,83 euro pe oră, Republica Cehă – 6,6 euro pe oră, și Slovacia – 5,39 euro pe oră.
Salariile angajaților au crescut cu 62,5% în România în intervalul 2000 – 2005. Dacă în anul 2000 salariul mediu orar a fost de 1,44 euro, un an mai târziu nivelul acestuia era de 1,59 de euro. Retribuția a crescut la 1,69 euro în 2002, la 1,72 euro în 2003, ajungând la 2 euro în anul 2004.
În perioada analizată, câștigul mediu orar a avansat cu 10,47% în Germania, în vreme ce în Statele Unite a fost raportat un declin de 6,8%. În Japonia, indicatorul s-a diminuat cu 23,3%.
În Cehia venitul orar al muncitorilor din industria auto a crescut cu 34,4%, pe când în Slovacia saltul a fost de 43,7%. Cea mai mare creștere a veniturilor a fost consemnată în Ungaria, unde costul mediu orar al forței de muncă a crescut cu 84,2% între anii 2000 și 2005.
Studiul a luat în calcul retribuțiile lunare ale angajaților implicați în activități direct productive și ai managerilor, fără să includă pachetele extra-salariale.