Jumătate din satul Costești a fost dăruit de Constantin Movilă Vodă, în 7 ianuarie 1608, mănăstirii Pobrata, cealaltă jumătate fiind întărită, în 15 ianuarie 1617, copiilor lui Dumitru și ai Antimiei Lența, Marca, Anghelina, Magda și Miron. Din acești urmași ai lui Lența se desprind câteva neamuri răzeșești, care obțin, de-a lungul timpului, ieșirea din indiviziune pentru părți din sat din ce în ce mai mici.
În 10 iunie 1650, Vasilie Lastiuca primește întăritură, de la Vasile Lupu Vodă, pentru partea lui Paholcea din Costești, care fusese zălogită pentru doar 10 galbeni.
În 28 iulie 1651, Nastasia, nepoata lui Ilea din Berbești, vinde moșioara ei din Costești, pentru 20 zloți, lui Vasile Dumitrașcovici. În același an, dar pe 14 septembrie, Isac Cocoranul, ginerele lui Bogdan Lența, și Ion Tudan își disputau posesia unui sfert din satul Costești în fața Divanului Domnesc, câștig de cauză având, în cele din urmă, Isac Cocoranul, care, în 23 februarie 1663, lasă acel sfert de sat feciorilor lui, Constantin și Săcuianul.
În 14 septembrie 1651, Isac Cucoranul, ginerele lui Bogdan Lența, se ceartă la Divan, pentru a patra parte din Costești, cu Ion Tudan, care apare singur la sorocul de o săptămână, stabilit de Vasile Vodă, și are câștig de cauză.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 25 octombrie 1717, Ilie Catargiu moștenește partea de sat a lui Dumitru Calmuțchi.
În 20 august 1719, „Axana, nepoata Mstițchii” vindea lui Ion Otrublenca, fiul lui Vasilie Zahariciuc și, deci, nepotul lui Zaharie, partea ei „de moșie din Căbești și din Comărești, care parte de moșie este despre partea lui Ion Otrublenca, pe care el a moștenit-o de la mama sa, Vasilca, fiica lui Ionașcu, nepoata Gribincei și a lui Ionașco… și i-am mai vândut un laz, pe care l-a curățit părintele meu, Miron Purcel, care laz este mai sus de Lucov al lui Gribincea, apoi merge până la hotarul Costeștilor și peste hotarul Costeștilor, mai sus de lazul pe care l-a cumpărat Bohatir de la părintele meu”.
În 25 iulie 1729, Mihai Racoviță Vodă întărea lui Mihai și Gheorghe Lența, „ficiorii lui Niculai Lenții, nepoți de fată lui Ion Lihacinschi, strănepoții lui Vasilev Dumitrașcovici… părțile de ocină și cumpărătură și danie din zapis ce ar ave ei la satu la Costești”.
În 12 ianuarie 1740, după moartea fiului lor de doar 23 de ani, Constandin „cu moarte grabnică de ciumă, aflându-să eal cu noi la Gălați”, Iordachi și Catrina Cantacuzino dăruiau mănăstirii Sucevița, „pentru ertarea păcatelor lui și ale lor… a șepte parte di satu de Costești… totul lângă acele sate ce să cheamă Malinești, care au fostu a moșului du-sale Boului vornicu”.
În 22 iunie 1754, Matei Ghica întărește răzeșilor Văsiian și Tănasie Coval și altor frați ai lor, „moșeni din Costești” jumătatea de sat stăpânită de Sandul Brânzanul, mazil de Rohozna.
În 12 iulie 1758, frații Sandul și Toader Brânzanul vindeau, pentru 12 lei bani gata, lui Vasile Brahă, care mai avea o parte de moșie în sat, partea mamei lui, Măriuța.
În 20 septembrie 1760, Mihai și Anița Lența dădeau lui Alexandro Costriș, pentru o datorie neplătită de 20 lei, părțile lor din Costești, „care săntu cumpărate de strămoșu mieu”.
În 10 ianuarie 1768, pentru că bordeiele țărănești din Costești erau făcute prin vecinătatea țarinilor, Grigore Vodă Callimah, sesizat de egumenul mănăstirii Solca, i-a poruncit vornicului Constantin Kogălniceanu să adune toți vecinii în vatra satului, unde să-și facă alte bordeie.
