Coșciugul cu Băsescu

În loc să mă distreze, un banc care circulă pe internet m-a întristat foarte tare.
Se spune că primul Cap Belit al țării noastre (îmi este multe prea scârbă de el, ca să îi pot pronunța numele) s-a dus la o ghicitoare țigancă foarte competentă, ca să afle de la ea ce îi rezervă viitorul.
Țiganca – o grăsancă întunecată, care i-a amintit pentru o clipă de farmecul Mioarei Mantale – l-a așteptat să-și soarbă tacticos cafeaua. După care i-a luat banul și a început să-i debiteze ce vede în desenele zațului.
I-a zis din țeavă că îl vede pe Cap Belit în Piața Universității, iar mulțimea bucurându-se și jucând fericită în jurul lui, cu speranță într-o viață mai bună și într-un viitor mai luminos.
– Iar în timp ce oamenii se bucură, io ce fac? s-a interesat Cap Belit, privind chiorâș, cu ridurile strângându-se amenințător pe fața sa nașpetă.
– Hapăi, nu se vede ce faceți, i-a răspuns ghicitoarea.
– Cum adică nu se vede, țigancă borâtă, că-ți trimit fiscul să te belească în impozite, pentru veniturile tale nedeclarate? Cum adică eu sunt în Piața Universității, oamenii aclamă și aplaudă în jurul meu, iar tu nu vezi ce fac io? Ce, oi fi vreun găozar, să mă tragi în piept cu ghicelile tale false?
– Haoleu, nu te henerva, frumosule, că faci atac la sulă și n-o să ți se mai scoale, ca să le penetrezești pe gagicile dumneavoastră. Nu văd ce faci, frumosule, nu hobserv, să-mi sară ochii dacă hobserv. Cum să hobserv, când coșciugul în care ești matale stă închis?!
Ăsta-i bancul, probabil că l-ați citit pe undeva, prin filele fără număr ale internetului. Eu n-am râs la citirea lui, dar nu pentru c-oi fi de vreo speță mai specială. N-am râs, pentru că mi se pare tragic ca poporul să îi dorească moartea omului aflat în fruntea sa.
La asta s-a ajuns, deci. Încă o dată se aplică principiul că nu există acțiune, fără reacțiune. La ură, oamenii răspund cu o ură egală. Când crapi de foame, toată filozofia creștină devine o simplă cuvântare electorală.