Continuând programul editorial de recuperare a textelor publicate în gazetele Bucovinei, Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, din cadrul Centrului Cultural Bucovina, a scos recent de sub tipar o carte cu un titlu menit să atragă atenția cititorilor: „Coșbuc, bucovineanul”.
Un prim semnal editorial pentru anul cultural 2010
Cartea, care este un prim semnal editorial pentru anul cultural 2010, în care Centrul Cultural Bucovina și-a propus să marcheze trei centenare (Mircea Streinul, Eusebiu Camilar și Dimitrie Loghin), a apărut la Editura „Mușatinii”, cu mențiunea „Anul Mircea Streinul”, într-o ediție îngrijită și prefațată de Ion Drăgușanul și Călin Brăteanu.
De ce „Coșbuc, bucovineanul”, când știm cu toții că este vorba de un scriitor transilvănean? Pentru că, așa cum aflăm din textul introductiv al volumului, Coșbuc, „care visa la o regăsire a matricei stilistice a Neamului”, s-a identificat și cu spiritul bucovinean.
Coșbuc „a fost în Bucovina, dar fără a da cuiva de veste”
Coșbuc „a fost în Bucovina, dar fără a da cuiva de veste” („Venea să vadă, nu să fie văzut”, așa cum scria Victor Morariu), avea prieteni bucovineni (Simion Florea Marian, Ion Cocîrlă-Leandru…) și era bucovinean „prin mulțimea exemplarelor cărților sale de poezie, achiziționate de cabinetele de lectură sătești” și „prin poemele și prozele publicate prin gazetele, calendarele și manualele școlare” din această provincie.
Coșbuc, spun „arhitecții” acestui volum, construit cu textele extrase din publicațiile bucovinene („Gazeta Bucovinei”,„Deșteptarea”, „Patria”, „Călindariul poporului Bucovinean”, „Viața Nouă” sau dintr-o „Carte de cetire” din anul 1913) ne aparține și nouă, bucovinenilor.
„Coșbuc a fost și bucovinean”
„Coșbuc a fost și bucovinean – scriu cei doi semnatari ai prefeței – iar întru dovedire am adunat textele lui, abandonate prin vechile publicații bucovinene, atâtea publicații câte au mai supraviețuit nepăsării și urii, ura cea mai animalică arzând cărțile și gazetele în curtea interioară a închisorii din Suceava, pe întreg parcursul lunii iulie 1952”.
„În fond – motivează ei gestul acestei editări – noi nu ne-am dorit și nu ne dorim decât să ștergem colbul de pe lada cu zestre a străbunilor noștri, și-am zărit, acolo, printre alte odoare sfinte, și inițierile întru viață și mit, săvârșite de George Coșbuc”.
