Corupția din Vama Siret, un fenomen devenit banal

Protejarea contrabandiștilor și corupția din Punctul de Trecere a Frontierei Siret devenise o obișnuință, un fenomen de zi cu zi. Din motivarea de peste 100 de pagini a soluției de condamnare a celor 66 de polițiști de frontieră și vameși reținuți după ampla acțiune din februarie 2011 rezultă foarte clar că luarea și darea de mită se transformase în ceva banal și avea rădăcini adânci în trecut. În plus, magistratul Curții de Apel Suceava a stabilit că inculpații erau perfect conștienți că încalcă legea, iar pentru a masca oarecum activitățile ilicite preferau să ia banii din șpagă palmat, iar mai apoi îi ascundeau în diferite locuri pentru ca la finalul turei de serviciu să-și împartă veniturile.
Verdictul din acest dosar a fost condamnarea, cu suspendare sau suspendare sub supraveghere, a tuturor celor 62 de polițiști de frontieră și a celor patru lucrători vamali. Pedepsele, care variază între 5 luni și 3 ani, fără privare de libertate, nu sunt însă definitive, soluția de la Curtea de Apel Suceava fiind deja atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cele 66 de persoane sunt acuzate că în perioada septembrie 2010 – ianuarie 2011 au pretins, primit ori acceptat, direct sau indirect, suma totală de 3.643.513 lei (circa 900.000 de euro) și alte bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera, în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind controlul la frontieră și a le permite introducerea în România a unor bunuri (în general țigări din Ucraina) peste limita legală admisă.
„Este de necontestat că polițiștii de frontieră au primit, au acceptat sau au pretins bani/bunuri, direct sau indirect, pentru simpla verificare a documentelor de călătorie sau transport”
Din motivarea judecătorului care a analizat acest dosar rezultă că vameșii și polițiștii de frontieră de la Siret nu au acționat ca un grup infracțional organizat, motiv pentru care s-a dispus achitarea pentru această acuzație.
„Este de necontestat că probele cauzei au dezvăluit că în anul 2010 la PTF Siret polițiști ai Poliției de Frontieră, inculpați în prezenta cauză, au primit, au acceptat sau au pretins bani/bunuri, direct sau indirect, pentru simpla verificare a documentelor de călătorie sau transport, pentru a facilita verificarea lor rapidă și trecerea, într-un timp scurt, prin PTF Siret, dar, în special, pentru a trece cu vederea introducerea în țară a unor bunuri accizabile, mai ales țigări, dar și motorină sau băuturi alcoolice, fără respectarea dispozițiilor legale privind regimul vamal. Ei au împărțit sumele de bani, însă această activitate de repartizare a banilor de către unii din angajați nu le conferea acestora o poziție superioară în așa-zisa ierarhie a grupării, aceștia aflându-se în situație de egalitate cu ceilalți inculpați. Nu se poate spune că a existat un grup criminal organizat pe vertical, cu lideri prestabiliți și roluri clar stabilite și delimitate între membrii grupului, cu asociați executanți ai unor ordine, sarcini cu caracter ilicit date de către liderii acestuia”, se arată în motivarea Curții de Apel Suceava.
Magistratul care a judecat dosarul a considerat că nu are nici o relevanță faptul că în cauză a fost implicat un număr foarte mare de persoane, acest aspect nefiind determinant în stabilirea unei relații de grup infracțional organizat.
„Prin modul de organizare, operare, așa cum corect a fost reținut de acuzare, se poate vorbi de o grupare pe orizontală, în care fiecare dintre membrii grupării ce au constituit-o sau au sprijinit-o îndeplinește o acțiune determinantă. Specific acestei asocieri a fost, în plan subiectiv, reprezentarea pe care inculpații au avut-o cu privire la sprijinirea reciprocă, într-o coeziune în comiterea actelor ilicite, în îndeplinirea scopului de a obține avantaje financiare materiale. Nu trebuie omis însă aspectul că asocierea inculpaților a avut loc în virtutea sarcinilor de serviciu, și, așa cum rezultă din probe, nu se aflau în ture de fiecare dată în aceeași configurație”, se mai arată în motivare.
Judecătorul a ajuns la concluzia că polițiștii de frontieră erau conștienți că încalcă legea și au încercat să denatureze realitatea probelor
Judecătorul a ajuns la concluzia că inculpații erau conștienți că încalcă legea, fapt dovedit și de declarațiile unor dintre ei. Potrivit codului de etică și deontologie a polițistului de frontieră, acestuia îi este interzis să tolereze acte de corupție și să utilizeze autoritatea publică pe care i-o conferă statutul său.
„Polițistului îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de a îndeplini sau de a nu îndeplini atribuțiile profesionale și să primească sarcini, misiuni sau lucrări care exced competențele stabilite prin fișa postului. De asemenea, polițistul de frontieră trebuie să ia atitudine față de actele de corupție manifestate în cadrul instituției, având obligația de a informa superiorii și alte organe competente cu privire la cazurile de corupție despre care a luat cunoștință. Este evident că în speță este vorba de o infracțiune de luare de mită, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acesteia, atâta timp cât primirea, acceptarea și pretinderea se realizau de către polițiștii de frontieră în timpul turelor și exercitarea atribuțiilor de serviciu”, se mai specifică în motivarea Curții de Apel Suceava.
Practic, prin aceste mențiuni, magistratul care a analizat dosarul a demontat afirmațiile polițiștilor de frontieră care au pretins că nu aveau atribuții de control al mașinilor care tranzitau frontiera de stat, ci doar asupra documentelor de călătorie, iar banii pe care i-ar fi primit nu au reprezentat mită, ci primire de foloase necuvenite.
O altă concluzie a magistratului care a dat verdictul în dosar este aceea că apărările inculpaților au constituit o încercare de a denatura realitatea probelor din dosar și de a minimaliza activitatea lor infracțională.
Vameșii au acționat deliberat pentru a-l corupe pe agentul sub acoperire Mădălin Ionescu
În ceea ce-i privește pe cei patru vameși, magistratul Curții de Apel Suceava a concluzionat că aceștia se fac vinovați de infracțiunea de dare de mită.
„Din probatoriul administrat în cauză, curtea constată că este evidentă intenția inculpaților (vameși) care au acționat, în mod deliberat și fără a fi constrânși în vreun fel, de a-l corupe pe Mădălin Ionescu pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv de a tolera traficul cu produse accizabile în PTF Siret. Actele materiale reținute în sarcina celor patru inculpați nu sunt efectul provocării exercitate de investigator, semnificative în acest sens fiind chiar susținerile lor, analizate pe larg în cuprinsul rechizitoriului. Inculpații (vameși) au realizat că în momentul comiterii faptelor săvârșesc un act de corupere asupra funcționarului, care creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu”, se arată în motivarea instanței de judecată.
Investigatorii sub acoperire au acționat legal pentru a se infiltra între vameșii și polițiștii de frontieră corupți
De-a lungul procesului, care s-a întins pe o perioadă de trei ani, avocații celor 66 de persoane trimise în judecată au susținut că cei doi investigatori sub acoperire, Mădălin Ionescu și Gabriel Preda, nu au acționat legal, în limita mandatului pe care-l aveau. Analizând probele din dosar, judecătorul a ajuns la o cu totul și cu totul altă concluzie, anume că activitățile derulate de cei doi agenți sub acoperire nu se pot încadra la capitolul „provocare”.
„Investigatorul sub acoperire Mădălin Ionescu a relaționat cu inculpatul Aurel Anea, care până atunci deținuse funcția de conducere, precum și cu cei patru șefi de grupă de la care acesta primea o parte din mita colectată. Nu poate exista provocare decât dacă cel care a comis fapta nu ar fi acționat în lipsa intervenției investigatorului sub acoperire. Astfel, nu poate invoca provocarea cel care lua deja diferite sume de bani de la cei care tranzitau frontiera, repetat și regulat, anterior introducerii în mediul infracțional a investigatorului sub acoperire. Faptul că Mădălin Ionescu s-a arătat dispus să primească mită, să o împartă cu Anea Aurel, nu este o provocare”, se menționează în motivarea judecătorului sucevean.
Concluzia este aceea că atât Mădălin Ionescu, cât și Gabriel Preda au avut o atitudine pasivă și nu de „determinare a inculpaților la un comportament ilicit”.
În final, magistratul Curții de Apel Suceava a considerat că toate cele 66 de persoane au un grad de vinovăție și trebuie condamnate la pedepse care diferă de la caz la caz, în funcție de implicarea fiecăruia.
„Actul material de luare de mită devenise unul firesc”
Potrivit judecătorului de caz, acțiunile ilicite ale celor care lucrau în PTF Siret erau curente și nu doar accidentale, iar gesturile prin care se primeau bani denotă o practică îndelungată.
„Înregistrările audio-video în mediu ambiental surprind numeroase acte nemijlocite de luare de mită comise de polițiști de frontieră din cadrul PTF Siret și despre care nu se poate afirma că aveau un caracter sporadic sau accidental. Fiecare inculpat își cunoștea rolul și riscul pe care și-l asuma. Actul material de luare de mită devenise unul firesc, nemaiexistând tendința de a ascunde de colegi activitatea ilicită, utilizându-se mai multe metode de primire/pretindere a banilor de la călători”, se menționează în motivarea Curții de Apel Suceava.
În același act se arată că de multe ori mita era luată de față cu alți colegi de serviciu, iar uneori erau și discuții cu privire la suma oferită sau la cantitatea de țigări pe care contrabandistul o poate introduce în țară.
Au fost și cazuri în care polițiștii de frontieră de la tonetă, nemulțumiți se sumele primite, îi amenințau pe cei care tranzitau frontiera dinspre Ucraina spre România că le vor face control amănunțit al mașinii sau le confiscă autovehiculul încărcat cu țigări de contrabandă.
Fiecare mituitor știa exact suma pe care trebuie să o ofere, în funcție de cantitatea de țigări pe care o transporta, iar șpaga era oferită atât în lei, cât și în valută.
O parte din mită era ascunsă pentru a nu mai fi împărțită cu restul colegilor
Potrivit proceselor verbale întocmite de agentul sub acoperire Mădălin Ionescu și însușite de instanța de judecată, într-o tură de serviciu se strângeau între 8.000-25.000 de lei, în funcție de riscul asumat și traficul din acea zi. Suma adunată era împărțită la finalul turei de serviciu, iar pentru a nu fi prinși asupra lor cu bani, polițiștii de frontieră predau periodic mita colectată.
„Polițiștii de la tonetele de verificare a documentelor primeau, ca urmare a redistribuirii, sume mai mari de bani decât cei de la controlul mijloacelor de transport, de la dispecerat, ori de la P1 și P2. Sume de bani din mită reveneau și șefilor de grupă, de tură, precum și șefului PTF Siret, Aurel Anea, cei care fie coordonau, fie îngăduiau activitatea infracțională amintită”, se arată în motivarea instanței.
În aceleași documente se mai menționează că printre polițiștii de frontieră erau și o serie de șmecheri, care nu contribuiau cu toată mita colectată pe parcursul unei ture.
„Așa cum rezultă din înregistrări, o parte din polițiștii de frontieră care verificau documentele nu predau toate sumele de bani încasate drept mită, ascunzând o parte pentru ei. Polițiștii de frontieră au pretins, au primit sau au acceptat mită nu doar bani, ci și alte bunuri (cartușe de țigări, băuturi alcoolice, cutii de prăjituri, motorină etc.).