A cunoscut faima națională și era mândria întregului sat. Este vorba de corul „Ștefan cel Mare” de la Putna, care după 1990 a dispărut treptat din peisaj pentru ca în ultimii ani să nu mai activeze deloc. A fost nevoie de prezența unui francez, Pascal Garnier, pentru ca repetițiile să se reia, iar viitorul corului să nu mai pară doar o himeră.
În sediul Primăriei sau într-o sală a unei pensiuni din Putna, repetițiile corului pot fi auzite de două ori pe săptămână. Se pune suflet în această relansare, mai ales că prima vizită va fi nu oriunde, ci în Franța, în zona Poitiers.
Până atunci însă, coriștii vor da proba valorii chiar în fața celui mai exigent public, cel de acasă, la un spectacol ce va organizat în aprilie, în perioada sărbătorilor de Paște.
Până atunci, mai au timp suficient să retușeze ce nu merge. „Să începem!”, se aude glasul Doinei Bîcu, femeia care trebuie să regleze din mers vocile celor aproape 30 de oameni veniți la cor.
Și versurile încep să curgă din glasurile oamenilor. Nu prea mult, pentru că dirijoarea îi oprește și le atrage atenția: „Ați urcat prea sus, nu e bine”.
Mai bine de o oră, melodiile încep și se termină înainte de final. E o muncă de Sisif, dar fără de care nu se poate. Toți cei care au venit în cor, tineri sau vârstnici, femei sau bătrâni, vor să readucă gloria pe care corul „Ștefan cel Mare” a avut-o odinioară, când era mândria Putnei.
„Veniți că e mândria Putnei, trebuie să simțim că trăim”
Ileana Andrieș are acum 60 de ani, dar a cântat în cor încă de la vârsta de 12 ani, de când era în clasa a VI-a. Viața ei s-a confundat cu acest cor, cu turneele și succesele care s-au înregistrat de-a lungul timpului.
„Atunci eram mai mulți în cor decât acum. La repetiții nu lipsea nimeni. Coasa și furca erau puse deoparte de două-trei ori pe săptămână și toți membrii corului veneau la repetiții”, a mărturisit femeia.
La cei 69 de ani ai săi, Doina Bîcu este nu numai dirijor, dar și sufletul acestui cor. A dirijat corul încă din 1979 până la evenimentele din 1989. După acest an, evoluțiile corului din Putna s-au rărit până ce, acum vreo patru ani, au murit cu totul. Atunci a murit și ceva din Doina Bîcu. Zâmbetul i-a revenit pe buze odată cu reactivarea corului.
„Când am auzit de posibilitatea reactivării corului am zis că e cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Am mers pe la vechii coriști și le-am spus: ”, a mărturisit Doina Bîcu.
Reînființarea, cu chinuri
Ideea reînființării corului i-a aparținut lui Pascal Garnier, un francez care se implică energic în viața activității locale și care a pus bazele Asociației pentru Dezvoltare Locală Putna.
Acesta a explicat și rațiunile pentru care s-a gândit să facă primii pași pentru reactivarea corului.
„Am fost contactat de un cor din zona Poitiers care mi-a propus să le organizăm un turneu în zona Moldovei. Și cum știam că aici, la Putna, a existat un cor foarte puternic, am zis că merită să facem eforturi pentru reînființarea lui. Începuturile au fost foarte dificile, iar până am reușit să-i adunăm pe toți membrii corului am avut nevoie de aproape două luni. Un merit deosebit îl are doamna Bîcu, care este sufletul acestui cor”, a mărturisit Pascal Garnier.
Acum, corul numără 26 de persoane, dar lista este deschisă pentru toți cei care cred că pot fi de folos și îi ajută vocea.
Se cântă pe patru voci
Doina Bîcu, dirijoarea corului, ne-a explicat că piesele din repertoriu sunt tratate în mod diferit.
„Dacă pentru cântecele vechi cântăm pe patru voci, piesele religioase le abordăm pe două sau trei voci. Acum suntem la așezări cum se spune, e perioada cea mai dificilă, dar o vom depăși”, a precizat Doina Bîcu.
În viitoarele concerte ale corului din Putna vor putea fi auzite melodii precum „Ștefan, Ștefan, domn cel mare”, „În țara fagilor”, „Crai Nou” – fragmente, „Pe-al nostru steag”, cântece religioase, dar și câteva prelucrări din folclor.
Pascal Garnier: „Sper ca proiectul să nu moară”
Inițiatorul reînființării corului de la Putna spune că s-a gândit că în acest mod va putea deschide noi frontiere de colaborare între săteni și oamenii din alte state.
„E vorba de un schimb cultural care sper să dăinuie. Știu că prin plecarea în Franța le-am dat o motivație în plus celor care fac parte din cor, și sper ca acest avânt să persiste, iar proiectul să nu moară după turneul de la Poitiers. Scopul este de a avea un cor care să îmbogățească tradiția culturală de la Putna”, a menționat Pascal Garnier.
Din acest motiv, francezul s-a gândit să perpetueze aceste turnee, iar pentru anul următor este avut în vedere un schimb cultural cu regiuni din Germania.
În paralel, corul va participa și la alte acțiuni, cum ar fi turneele în județ și în țară.
Istoria corului
Corul de la Putna a fost înființat în 1917, de preotul Leon Abageru. În „Putna de altădată”, o monografie romanțată a localității, Ileana Crețan dă mai multe amănunte despre istoria acestui cor.
„Preotul a chemat acasă la el tineri și vârstnici, cu care a stat de vorbă spunându-le că dorește să organizeze la Putna un cor cu care să se mândrească satul. A pus la încercare vocea fiecăruia în parte, rămânând încântat găsindu-i pe toți apți pentru cor. Tot în acea zi s-au învățat două cântece: unul religios și unul de ”, se arată în cartea Ilenei Crețan.
După Unirea din 1918, repertoriul corului s-a îmbogățit cu cântece patriotice, iar din anii 1922-1928 au început și deplasările în satele vecine, dar și până la Vatra Dornei.
Nici numele celebre nu au ocolit corul de la Putna, iar potrivit Ilenei Crețan „în anii din urmă, corul a fost ajutat și de compozitorul și dirijorul Radu Palade”, acestuia adăugându-i-se Ștefan Pintilie sau Dragoș Lucan.
