Corneliu Zelea-Codreanu și tăierea pădurilor din Bucovina

În octombrie 1923 s-a ținut la Câmpulung Moldovenesc Congresul legionarilor, cu participarea extraordinară a lui Corneliu Zelea-Codreanu, liderul mișcării și zeul suprem al extremiștilor de azi. În fruntea cuvântărilor s-a așezat aceea a marelui meseriaș al urii rasiale A.C. Cuza, ținta fiind „călcarea hidrei jidănești în picioare”. Fiindcă hidra respectivă ne sugruma, ne lua șunca din fasole și-n general era responsabilă cu sărăcirea și umilirea eroicului nostru neam.
O parte a fondului forestier al Bucovinei – cel aparținând Fondului Bisericesc – era dată în exploatare unui evreu, pe nume Anhauh. Prilej pentru Codreanu – care, ca orice fire poetică, era un fel de turn din Pisa înclinat spre Natură – să se îndurereze și să se revolte. „Cad pădurile de pe munți, sub nemiloasa secure jidănească. Rămân munții numai stâncă goală și cară mereu, cară fără odihnă geamantane cu aur peste hotare Anhauh și tot neamul lui.”
După ce lucrările Congresului s-au gătat, Codreanu – dimpreună cu o delegație de câmpulungeni – a luat calea Bucureștiului, pentru a-i explica premierului de atunci că așa nu se mai poate.
Interesantă era optica lui Codreanu. Nu neamul românesc – neprihănit ca un dormitor de fecioare – era vinovat de tăierea pădurilor, ci reprezentanții altor neamuri. Străinii, jidanii. Dacă n-ar fi fost ei – ehehei! – ce bine am fi dus-o. Pădurile ar fi stat chică pe țeasta munților.
Evrei nu mai avem în țară, am făcut tot posibilul să ne scăpăm de ei. Pe cei din Bucovina i-am deportat în Transnistria și i-am vândut la bucată pe timpul comunismului. Cu toate astea, munții noștri nu-s astăzi pletoși de păduri. Dimpotrivă, au chelia mai generoasă ca a lui Răzvan Theodorescu. Cine mai e acum vinovat de tăierea pădurile? Nu românii, care le-au terminat cu mai multă ură ca barbarii?
Mă deranjează popularitatea tot mai mare a lui Zelea-Codreanu, la care contribuie și dezaxați, dar și inși în aparență serioși. E ușor să dai mereu vina pe alții, pentru păcatele tale.