Parchetul instanței supreme îl acuză pe omul de afaceri Corneliu Iacobov (foto) de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de spălare de bani, în detrimentul rafinăriei Rafo și, indirect, a Ministerului Finanțelor Publice, informează surse judiciare.
Procurorii Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție au finalizat ancheta în cazul lui Corneliu Iacobov, căruia i-au prezentat, miercuri, probele deținute împotriva lui, anchetatorii urmând să-l trimită în judecată.
La ieșirea din sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, omul de afaceri Corneliu Iacobov a declarat presei că i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, el aflând astfel că unica acuzație care i s-ar aduce este aceea de complicitate la abuz împotriva intereselor persoanei.
Inițial, Iacobov a fost inculpat pentru delapidare (infracțiune pedepsită cu închisoare de la cinci la 15 ani) și spălare de bani (faptă care se pedepsește cu detenție de la trei la 12 ani, însă poate fi sancționată și contravențional).
În urma investigațiilor și ținându-se cont de practica judiciară, anchetatorii din cazul Rafo au decis schimbarea încadrării juridice a faptei de delapidare în cea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – infracțiune pedepsită cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.
Corneliu Iacobov a fost arestat în noaptea 3 spre 4 martie, alături de fostul director al rafinăriei Toader Găurean, fiind acuzat că ar fi prejudiciat Rafo Onești cu aproape 700 de miliarde de lei, după ce au încheiat cu o firmă din Câmpina – Metal EuroEst – un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un pachet de acțiuni la o societate din Slatina.
Cei doi au fost eliberați în seara de 27 mai, după ce judecătorii au apreciat că ei pot fi cercetați în stare de libertate pentru învinuirile ce le-au fost aduse.
Potrivit lui Iacobov, Agenția Națională de Administrare Fiscală – instituția care a verificat actele contabile ale Rafo Onești și a remis procurorilor procesul-verbal care a stat la baza reținerii sale – nu avea atribuții în relațiile comerciale de drept privat.
