Dacă întreba cineva în tribunele de la Timișoara cine a fost declarat cel mai bun jucător al turneului național de minifotbal sau cine a fost golgeterul, foarte probabil să se fi ales cu ridicări din umeri. Dar portarul de la Iași? O, da… nici nu mai contează că au fost două echipe de la Iași, toată lumea știa despre cine e vorba! Cel care ne-a făcut tuturor cunoștință cu Cornel, altfel un portar cu reale calități, a fost rezerva lui de portar, antrenorul său, psihologul său, ba chiar ultrasul său! Personal, nu m-am intersectat cu echipa de la Iași, campioană en titre, până în faza sferturilor. Până atunci tratasem cu circumspecție relatările martorilor. Ei bine, în sferturi urmăream, firesc, meciul dintre Railex și echipa din Satu-Mare, când strigătele guturale de pe terenul alăturat m-au intrigat de-a dreptul: „Bine, Corneleee! Bravo, Corneleee!”, în mod repetat, enervant. Trăgând cu ochiul, la început am dedus că este vorba despre portar, numai că ulterior m-a năpădit îndoiala fiindcă încurajările se auzeau inclusiv pe faza proprie de atac! Misterul avea să fie devoalat în meciul direct cu echipa suceveană (în semifinală), când banca de rezerve ieșeană s-a aflat chiar față în față cu tribuna de unde urmăream jocul. Și da, strigătele de încurajare către portarul Cornel se auzeau și când echipa din Iași ataca, desigur pentru ca acesta să nu-și piardă concentrarea! Dar faza fazelor abia urmează…
La scor favorabil de 3-0 pentru ieșeni, o minge respinsă de apărarea suceveană se îndreaptă cuminte, la firul ierbii sintetice, către Cornel, portarul. Acesta, pentru că nu era presat, o oprește cu piciorul, ca să mai câștige oarece timp. Reacția de pe bancă greu poate fi descrisă în cuvinte. Încerc, totuși… Domnul de pe bancă se aruncă în genunchi, răcnind: „Prinde-o în mână, Corneleee!”. Puțin surprins, Cornel scrutează împrejurimile, dar nu vede vreo tentativă iminentă de presing, așa că tărăgănează faza cu mingea la picior. Drept pentru care domnul cu pricina se aruncă efectiv pe burtă, urlând panicat: „Plonjează, Corneleee!”. Bonus, după ce ia mingea în mână (fără a plonja, totuși!), Cornel o degajează direct în aut, prilej pentru un nou „Bravo, Corneleee!”, dar și pentru „Felicitări, Corneleee!”, de parcă spusese DA la ofițerul stării civile!
Dacă aveam inspirația de a filma scena cu pricina, vă spun cu mâna pe inimă că ar fi avut impact similar ăluia cu „nu știu de-astea”. Oricum, fapt este că, la finală, aproape că nu exista fază fără ca tribuna să nu participe cu un „Hai Corneleee!” sau „Bine, Corneleee!”. N-o fi plonjat Cornel la comandă, dar măcar în legendă tot a plonjat.
