Necunoașterea normelor limbii literare, dorința de a rafina exprimarea ori graba în comunicare se manifestă în limba vorbită și în cea scrisă prin erori care rezultă din folosirea greșită a unor elemente de relație, numite în gramatică prepoziții și conjuncții. Situațiile luate în discuție, extrase din publicații de specialitate, din cotidiene sau din exprimarea orală atrag atenția asupra unor confuzii, care ignoră statutul acestora și natura componentelor între care se stabilește relația.
O greșeală frecventă o constituie înlocuirea conjuncției că prin căci într-o propoziție necircumstanțială: Aflați căci o ducem bine, față de Aflați că o ducem bine. Cauza substituirii este motivată prin relația de sinonimie care se realizează între cele două conjuncții atunci cînd acestea stabilesc un raport cauzal: Nu și-a pregătit discursul căci/că nu a avut timp. Dificultățile rezultă și din utilizarea restrictivă a conjuncției căci: atunci aceasta cînd se află într-o propoziție cauzală situată înaintea regentei (a propoziției principale) prezența ei este exclusă: Fiindcă am fost bolnav, nu am venit., față de Căci am fost bolnav, nu am venit. De asemenea, ea nu poate să apară într-o propoziție ca răspuns la o întrebare: (De ce nu ai venit? –Fiindcă am fost bolnav., nu Căci am fost bolnav.) și nu poate fi asociată cu un adverb: Am venit numai fiindcă m-ai rugat., față de Am venit numai căci m-ai rugat., nici nu realizează coordonarea unor propoziții introduse prin elementul de relație căci: Nu am venit fiindcă am fost bolnav și fiindcă nu m-a invitat nimeni, față de Nu am venit căci am fost bolnav și căci nu m-a invitat nimeni. (Gramatica limbii române, I, Cuvîntul, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 646).
O altă abatere, care se manifestă ca o tendință și care tinde să se generalizeze, rezultă din încălcarea unor restricții gramaticale ori semantice (de sens) și constă în folosirea prepoziției din în dauna lui dintre, în construcții care exprimă detașarea unui element dintr-o structură alcătuită din exemplare asemănătoare: unul din cei mai mari sportivi (Prosport, 15.08.2006), cele mai multe din aceste rezultate au fost irelevante (Gîndul, 10.07.2006), mulți din cei prezenți la concert (Libertatea, 24.08.2006). În utilizarea acestora trebuie să se țină cont de distincția următoare: din indică detașarea dintr-un grup perceput ca un întreg, situație în care asocierea se face cu un substantiv la singular: cel mai deștept din grup, iar dintre, atunci cînd se exprimă selecția dintr-o serie de elemente considerate ca individualități, deci cu un substantiv ori substitut al acestuia aflat la plural: cel mai deștept dintre ei.
O situație asemănătoare, rezultată din încălcarea unei restricții gramaticale, o întîlnim în înlocuirea greșită a prepozițiilor dintre cu între, care exprimă un raport de reciprocitate: diferența între formații este tot mai evidentă (Libertatea, 16.08.2006), nepotrivirea între cei doi era foarte mare (Libertatea, 16.08.2006). Deși sînt aproximativ sinonime, ele au regim diferit, în sensul că prima se folosește după un substantiv articulat hotărît: diferența dintre formații este tot mai evidentă, nepotrivirea dintre cei doi era foarte mare, în timp ce a doua apare după un substantiv articulat nehotărît sau nearticulat: un conflict între generații, o soluție între cele propuse etc.
