Corect politic

Cel mai bine vom pricepe esența ”corectitudinii politice” – care, după mine, nu e altceva decât noul limbaj de lemn impus nouă de Europa – citind însemnările unui românaș care a avut proasta inspirație de a face, ca în copilăria lui curată, bucovineană… un om de zăpadă pe peluza casei lui americane. Altfel spus: e un eseu zâmbăreț, despre mult trâmbițata ”corectitudine politică”. Sunt, altfel spus – conform limbajului ”corect politic” – de acord să-i spunem curvei ”prestatoare de servicii sexuale publice”, ciungului ”persoană cu dizabilități” ori hoțului ”persoană cu propensiune spre acumularea de bunuri ilicite”. Ori țiganului să-i zic fie… ”romm”… etc. Dar… hai… să nu mergem la extrem!
Citez din jurnalul românului-american: 8:00. Am făcut în fața casei un om de zăpadă. 8:10. O feministă a trecut pe lângă peluza casei mele și m-a întrebat, nervoasă, de ce nu am făcut oare… o femeie de zăpadă? 8:15. Am făcut, na… alături de omul de zăpadă… și o femeie de zăpadă. 8:17. Doica vecinilor mei zice – prea vocal! – că pieptul femeii mele de zăpadă este prea voluptuos, dovadă a unor obsesii masculine infantile, insuficient reprimate. 8:19. Mai tai, mai subțiez, puțin, din țîțele ”femeii de zăpadă”. 8:20. Tânărul gay din apropiere a murmurat că ar fi putut fi, acolo, construiți, doi oameni de zăpadă, separați și totuși uniți… în loc de o pereche, arătată, prea evident, cu atributele sexuale primare, definitorii ale genului fiecăruia din cei doi oameni de zăpadă, expuse – după el, băiatul gay – prea ostentativ (respectiv, cei doi morcovi postați de mine la locurile lor). 8:22. Mut, totuși, preventiv, cuminte… omul de zăpadă oleacă mai departe de femeia de zăpadă.
8:25. Veganii de la numărul 12 – cu două case mai încolo – s-au plâns despre nasul omului de zăpadă: „Morcovii, rodul pământului… sunt pentru hrană, nu ar trebui stricați, umiliți, pentru decorarea figurilor de zăpadă.” 8:26. Ce să fac!? Apăi… scot și ascund nasul din morcov al omului meu de zăpadă, odată cu morcovul pus lui pe post de penis, reclamat adineaori, de vecinul meu gay. 8:28. Sunt – cu toate acestea – numit rasist de familia de africani de peste drum, deoarece perechea de zăpadă este prea albă (acum… cum naiba să faci un om de zăpadă… negru!?). 8:31. Musulmanul de la colțul străzii dorește, imperios, ca femeia de zăpadă să poarte, totuși, un voal! 8:40. Cineva cheamă poliția. Un echipaj vine pentru a vedea ce se întâmplă. 8:42. Polițiștii îmi spun că – sic!? – coada din lemn a măturii din mâna omului de zăpadă trebuie îndepărtată, deoarece ar putea fi folosită ca armă albă. 8:47. Lucrurile se înrăutățesc după ce eu mormăi, furios: „Da, e o armă… doar dacă aș băga-o în fundul tău gras de polițai local, născut în Mexic!”.
8:50. Sunt arestat și băgat în mașina de poliție. 8:52. Telefonul meu și mătura sunt confiscate și sunt mutat – ca un rebel, ca un potențial terorist – într-o altă mașină de poliție, chemată, în ajutor, la apelul primilor polițiști. 8:53. Vecinii mei – emigranți albi, din Europa – mă aplaudă discret, măsurat – ca un erou fără voie, involuntar – de după geamurile caselor lor. 8:58. Șeful arestului districtual – un chinezoi ce vorbea engleza cu accent stricat – îmi citește cele 5 drepturi ale arestatului. Fără a uita să-mi șoptească, scrâșnit, adevărul că Mama Americă nu suportă crearea unor culte păgâne, periculoase, fie și cu idoli din zăpadă… fie și pe peluza propriei case! 9:00. La știri, sunt prezentat ca presupus, potențial terorist care creează probleme grave, tocmai în timpul acestor condiții dificile, de iarnă. Uite așa s-a terminat imprudența mea de a face un om de zăpadă, în America!
P.S. Culmea – asta mai lipsea! – este că un grup jihadist necunoscut mie… și-a asumat ”isprava” mea, involuntară… ca fiind a lui! Ca o formă de protest ”anti-white, anti-creștini” etc. Și eu, bietul… încercasem – zău vă spun! – numai să clădesc un biet om de zăpadă în fața casei mele!