Copilul și javrele

Gerul mușcă din carnea lui. Nasul îi curge. Ochii îl ustură. Nu a putut dormi noaptea trecută. De foame. A strâns ceva bani, dar Argint i-a luat pe toți și a plecat. Când a încercat să-i spună că nu a mâncat nimic toată ziua l-a pleznit peste față. Odată a ascuns 5 lei, dar Argint nu era omul pe care să-l poți înșela. Umbla printre copii zvonul că simte banii așa cum simt lupii sângele. Nu era de glumă cu el.
Stăteau într-un apartament mizerabil. Într-un cartier și mai mizerabil. A fugit de la orfelinat când avea 7 ani. Argint l-a cules de pe stradă. L-a dus într-o casă de la marginea orașului și i-a dat să mănânce. I-a dat chiar și un pulover. S-a purtat frumos cu el. Apoi a început să-i spună că i-a salvat viața. Că trebuie să îl asculte. Altfel îl ducea la casa de copii. Și acolo va mânca bătaie în fiecare zi. Plus că paznicul e un om foarte rău. Și le face multe chestii copiilor. În special băiețeilor. Inima îi bătea cu putere. Nu voia să meargă înapoi. Știa ce îl așteaptă. A căzut în genunchi și a plâns. A implorat milă. Argint s-a uitat la el. Apoi i-a spus că vrea să stea împreună, dar au nevoie de bani. L-a trimis la cerșit.
După un an s-au mutat în apartamentul în care stau acum. Au mai venit trei copii. Doi băieți și o fetiță. Argint le-a spus că sunt o familie. Că trebuie să se descurce. Să aibă grijă unul de altul. Că la bloc e altfel. Sunt cheltuieli. Trebuie să muncească mai mult. El are treburi importante de făcut. Le-a fixat o sumă. Era obligatoriu să o producă până seara. Nu făceai suma, nu primeai mâncare și, dacă situația devenea frecventă, nici adăpost. Era simplu.
Acum are 10 ani. Ioana, fetița, a făcut de curând 14. Ea muncea numai noaptea. Ziua dormea. Uneori venea vânătă, plângând. Cu ochi în care doar suferința era mai mare decât foamea.
A căutat într-un tomberon. Îl durea burta. Îi venea să verse. A luat zăpadă de pe jos și a înghițit-o. A găsit o bucată de pâine. Era tare, dar el avea lacrimi să o înmoaie.
***
E frig al dracului. Ies de la o vizită la domiciliu. Îmi aprind o țigară. Mă îndrept către mașină. Văd câteva javre. Din alea pe care autoritățile, conform legii, sunt obligate să le strângă. Dar respectă cineva legea în țara asta? Dau drumul la motor. Nu am chef să îngheț prin mașină, așa că până se încălzește mă duc la un magazin din apropiere să-mi cumpăr țigări. În fața lui era un copilaș. Îmbrăcat prea subțire pentru gerul ăsta. Cu mucii curgând. Se uita în vitrine.
– Nenea, îmi dai un ban?
– Când ies, copilaș, îți dau.
Intru în magazin. În fața mea erau trei femei. Din discuții am dedus că erau bunica, fata și nepoata. Bunica, o hârcă la vreo 70 de ani. Cu niște ochelari cumpărați din bazar. Cu un cojoc ciupit de molii și cu o voce ascuțită. Vocea aia pe care o au babele pline de venin. Fata, la vreo 40 de ani. Obeză. Cu o haină de fâș, cizme peste blugi și un păr slinos. Nepoata, 14 ani. Buhăită. Machiată strident. Genul de puștoaică neglijată și dezorientată care la 12 ani își pierde virginitatea, nu dinții de lapte. Iar la 18, vorba cântecului, vrea gang-bang, nu tort. În sfârșit. Generația asta de umflate cumpără salam, șuncă și slănină. Pleacă. Iau și eu țigări și ies după ele. Băiețelul care mi-a cerut un ban le roagă.
– Dați-mi o bucată de pâine.
– Pleacă de aici, cerșetorule, face baba.
Aia mică, nepoata, îi ține hangul.
– Cioară ce ești. Te-a trimis taică-tu să îi faci rost de bani de băutură?
Mă-sa:
– Zi-i lui mă-ta să meargă la muncă!
Eu:
– Du-te înăuntru.
Deschid ușa și-i spun vânzătoarei.
– De 50 de lei îi dai copilului tot ce vrea. Achit eu.
Plec spre mașină. Distrusele sunt în fața mea. Se îndreaptă spre haita de câini. Ăștia percutează. Dau din coadă. Vacile astea scot din sacoșe șunca, salamul, slănina și le împart cu generozitate. Mă uit la ele. Au orgasmul suprem. Cât de javră de om să fii să hrănești niște șchioarle păduchioase, dar să refuzi să hrănești un copil?
Unde dracu’ești, Doamne, cu dreptatea aia atât de cântată prin biserici? Bine că permiți unor reziduuri umane să atingă 70 de ani, dar lași copii să moară de foame. Bine că dai cancere unor îngerași, dar permiți unor pedofili să trăiască. Și mai vrei iubire. Nu-mi permit să spun aici ce vei primi de la mine.