Programa de comunicare de la clasa pregătitoare urmărește dezvoltarea capacității copilului de a-și comunica propriile idei, opinii, gânduri și sentimente, într-un mod accesibil, cât și apropierea micuților de lumea cărților, de mijloacele de informare și nu în ultimul rând de ceilalți copiii.
Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică programa pentru clasa pregătitoare. Acesta cuprinde programe pentru nouă discipline, respectiv Comunicare în limba româna, Educație pentru societate, Religie, Matematică și explorarea mediului, Muzică și mișcare, Tehnologii de informare și comunicare (jocul cu calculatorul), Educație Fizică și Sport, Dezvoltare personală și Arte vizuale și lucru manual.
Programa cuprinde competențele generale, ce se urmăresc a fi formate de-a lungul celor trei ani (clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a); competențele specifice, deduse din competențele generale, care se formează pe durata unui an școlar; exemple de activități de învățare și sugestii metodologice.
Clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a au repartizate între 5-7 ore pe săptămână la disciplina comunicare.
Programa acestei discipline urmărește dezvoltarea capacității copilului de a-și comunica propriile idei, opinii, gânduri și sentimente, într-un mod accesibil. Se urmărește apropierea copiilor de lumea cărților, de mijloacele de informare și nu în ultimul rând de ceilalți copiii.
Dezvoltarea competențelor de comunicare
În clasa pregătitoare, profesorii urmăresc modul în care copiii se salută, se prezintă sau știu să prezinte pe cineva, pot să identice un obiect, o persoană, pot cere și da informații, și dacă știu să formuleze o idee sau o solicitare.
De asemenea, copiii sunt învățați să recunoască simboluri uzuale din universul apropiat, cum ar fi cel privind o stație de metrou, spital, o trecere de pietoni etc. Comunicarea pentru clasa pregătitoare se limitează la contextele uzuale, respectiv acelea în care se găsește cel mai frecvent copilul de această vârstă. Programa se centrează pe dezvoltarea competențelor de comunicare și sugerează o diversitate de activități printre care ascultarea unor mesaje și apoi povestirea acestora.
De asemenea, copiii sunt ajutați să răspundă scurt la întrebări de tipul „despre ce este vorba în acest fragment de poveste sau să povestească pasajele care le-au plăcut mai mult dintr-o poveste ascultată și să poarte dialoguri cu replici afirmative și negative scurte care testează înțelegerea globală”. Repovestirea unor secvențe preferate, dintr-un text audiat, cum ar fi „Povestea cărții de povești” de Emilia Căldăraru. De asemenea, vor fi purtate discuții la clasă în care copiii vor spune numele personajului sau al mai multor personaje dintr-un fragment de poveste pe care au ascultat-o și vor fi învățați să răspundă la întrebări informative de tipul Cine? Ce? Unde? Cum?
În plus, profesorii îi vor pune pe micuți să indice cuvintele percepute prin diferite semne, respectiv bătăi din palme, jetoane puse pe bancă, săritură, de exemplu, să pună pe masă atâtea jetoane câte cuvinte a auzit. Mai mult, copiii vor face rime pornind de la cuvinte date.