S-au urcat la volan, au omorât oameni nevinovați, dar nu au făcut nici măcar o zi de pușcărie. Numai în județul Suceava, în ultimii ani, s-au înregistrat zeci de astfel de cazuri. Deși legea prevede pedepse de până 7 ani de închisoare, dar poate merge chiar până la 15 ani, atunci când vinovatul se află sub influența băuturilor alcoolice (n.r. – cu o alcoolemie peste limita legală), marea majoritate a șoferilor trimiși în judecată pentru ucidere din culpă rămân în libertate.
Acest lucru a răscolit zeci de familii ale celor care au murit din vina unor șoferi inconștienți. Copiii lor în mormânt, iar vinovații în libertate.
Drama unei astfel de familii nepăstuite este povestită de o femeie din municipiul Vatra Dornei, al cărei copil, un tânăr în vârstă de 22 de ani, a murit, anul trecut, în urma unui accident rutier.
Daniel Hristache a fost accidentat mortal de o mașină, chiar pe trecerea de pietoni. Șoferul vinovat a fost condamnat la trei ani cu suspendare, fiind lăsat în libertate.
„Viața noastră s-a transformat într-un coșmar”
Cristiana Hristache (48 de ani) povestește cu lacrimi în ochi cumplitele momente prin care a trecut în ziua în care a aflat că fiul ei, Daniel, nu mai e.
4 martie 2007, își începe femeia terifianta poveste. A fost trezită din somn de un telefon. Era în jur de ora 4 dimineața. La celălalt capăt al firului era fiul ei cel mare, Alexandru. I-a spus că Daniel a avut un accident de mașină, la Iași, acolo unde era student, și că este la spital, în comă și cu ambele picioarele rupte.
„Umblam ca năucă prin casă și mă întrebam cum s-a întâmplat. I-am spus soțului meu că mă îmbrac și merg la Iași cu trenul de 5, dar soțul meu a zis ca merge el și a plecat. Până la ora 10:30, când ajunge acceleratul la Iași, nu vă pot descrie succesiunea de sentimente care mă încercau: confuzie, teamă, spaimă, speranță și iar spaimă… și toate astea pe fondul unui ecran de televizor, unde se comemora împlinirea a 30 de ani de la cutremurul din 77, cu oameni disperați, morți, dispăruți și mai ales speriați ca și mine”, povestește femeia.
Speranțele că băiatul ei avea să se facă bine aveau să fie spulberate în momentul în care soțul Cristianei Hristache a sunat-o și i-a spus că medicii sunt rezervați în privința șanselor de supraviețuire ale fiului lor.
„La ora 11:45, soțul meu m-a sunat din nou: ‘Cristiana, s-a sfârșit. Dani al nostru nu mai este’. Din acea clipă, viața noastră s-a transformat într-un coșmar, pe care-l trăim clipă de clipă, zi de zi, lună de lună și, acum, pot spune an de an”, continuă să se destăinuiască mama îndurerată.
Plimbarea a doi îndrăgostiți, sfârșită tragic pe trecerea de pietoni
Daniel Hristache, din municipiul Vatra Dornei, era student în anul IV la Facultatea de Informatică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Pe data de 3 martie 2007 se plimba prin Iași, împreună cu prietena sa (Manuela Crăciun, 17 ani, tot din Vatra Dornei). Plimbarea celor doi îndrăgostiți avea să se sfârșească brusc, pe trecerea de pietoni de pe Bulevardul Independenței. În timp ce traversau regulamentar strada, un VW Passat a intrat în plin în ei. Tânărul a fost purtat aproximativ 30 de metri pe capota Volkswagen-ului, iar prietena lui a fost aruncată cu capul de asfalt.
La volanul VW Passat se afla un tânăr din Iași, Ionuț Durac (22 de ani), student la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din cadrul aceleiași universități. Polițiștii nu au găsit urme de frânare la fața locului și au stabilit că Durac conducea cu o viteză de peste 100 kilometri prin oraș.
Cei doi tineri din Vatra Dornei au fost transportați în stare gravă la spital. Daniel a murit a doua zi, iar prietena lui a rămas internată aproape o lună.
Părinții fetei nu au avut curajul să-i spună câteva săptămâni de moartea lui Daniel.
Ultimul drum. Ultimele amintiri
Cristiana Hristache își amintește că, cu trei săptămâni înainte de a-și pierde fiul, Daniel a venit acasă, la Vatra Dornei: „Era atât de fericit că își luase toate examenele din sesiune și se gândea serios la lucrarea de licență. Am ieșit cu el în oraș, la cumpărături și s-a întâlnit cu fosta dirigintă, fosta învățătoare, o mulțime de persoane cunoscute și toți îi spuneau: Dani, ce bărbat frumos te-ai făcut!”.
Daniel Hristache a fost înmormântat în orașul natal, fiind condus pe ultimul drum de toți cei dragi lui. Familie, prieteni, colegi de facultate.
„Toți cei care l-au cunoscut își aminteau că era mereu cu zâmbetul pe buze și pus pe glume. Era un copil bun, care nu ne-a creat niciodată probleme. Nu știu cum de am rămas în picioare când în loc să-l aștept acasă cu mâncarea lui preferată, l-am așteptat la capelă, adus într-un sicriu. Numai cine a trecut prin așa ceva știe cum sună dangătul clopotelor, slujba preoților, sunetul cuielor bătute în sicriu și zgomotul bulgărilor de pământ aruncați peste sicriu. Multa lume a spus ‘Așa a vrut Dumnezeu’. Nu! Așa a vrut un iresponsabil, un teribilist care gonea cu peste 100 de kilometri pe oră în plin centrul Iașiului”, spune Cristiana Hristache.
Verdictul judecătorilor: trei ani cu suspendare
Tânărul vinovat de moartea lui Daniel, Ionuț Bogdan Durac, a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, iar în urmă cu aproximativ două luni magistrații Judecătoriei Iași au pronunțat sentința: trei ani de închisoare cu suspendare, alți șase sub supraveghere. Durac a fost obligat de instanță să le plătească familiilor victimelor daune morale și materiale în valoare de aproximativ 100.000 de lei.
Revoltate de verdictul dat de judecători, părinții lui Daniel au declarat recurs. „Îmi venea să urlu, să țip, să mă adresez instanței să spun că nu pot să cred că în România viața unui om valorează doar trei ani cu suspendare. Dacă acel individ – Ionuț Bogdan Durac – fura ceva, făcea ani buni de închisoare. Dacă nici pe trecerea de pietoni nu ești în siguranță, atunci un pieton cum trebuie să se apere? Cum trebuie să circule ca să se simtă în siguranță?”, a răbufnit Cristiana Hristache.
„Pentru noi nimic nu mai este cum a fost”
Mama lui Daniel Hristache e revoltată de faptul că legislația e mult prea blândă cu acești inconștienți ai șoselelor și permite condamnarea lor cu suspendare.
„Gândiți-vă la familiile distruse de durere, la cei ce rămân în urma celor dispăruți și nu-și vor mai reveni toată viața. Mă abțin să-l blestem pe acel Durac, dar stau și mă întreb cum poate dormi noaptea, cum poate sărbători Crăciunul, Revelionul, Paștele, cum poate râde când știe că a omorât un om? Pentru noi nimic nu mai este cum a fost. În fiecare zi ne trezim și adormim cu Dani în gând, în fiecare zi îl plângem. În loc să-i facem nuntă, i-am făcut înmormântare, în loc să-i facem casă, i-am făcut monument funerar, în loc să-i cumpărăm cadou de ziua lui, îi aprindem o lumânare și-i ducem flori la mormânt”, e copleșită de atâta durere femeia.
Decizii controversate
Zeci de șoferi acuzați de ucidere din culpă sunt trimiși, anual, în judecată.
Prim-procurorii parchetelor de pe lângă judecătoriile din județ recunosc că, în marea majoritate a cazurilor, inculpații au fost lăsați în libertate, primind doar pedepse cu suspendare.
Faptul că au comis fapta din culpă, și nu cu intenție, că-și recunosc vina, că nu au antecedente penale, sunt circumstanțele atenuante luate în calcul de judecători. Că e drept sau nu, părerile sunt împărțite.
De multe ori sentințele judecătorilor îi nemulțumesc și pe procurori, așa cum s-a întâmplat și în cazul teribilului accident de circulație de la Ciocănești (13 iunie 2007), atunci când un microbuz de transport școlari, în care se aflau nu mai puțin de 16 elevi de școală generală, a fost izbit în plin de un tir, trei persoane decedând, iar alte cinci fiind accidentate grav.
Procurorii l-au găsit vinovat de producerea accidentului pe șoferul tirului, Nicolae Buhosu (46 de ani), din Moinești-Bacău, și l-au trimis în judecată pentru ucidere din culpă.
În urmă cu câteva luni, magistrații Judecătoriei Vatra Dornei au dat verdictul în acest caz. Buhac a fost condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare.
Procurorii au declarat apel, dosarul fiind acum pe rolul Tribunalului Suceava.
