Copilașul care scâncește în covată își manipulează muma



Tăifăsuiam într-o zi cu profesorul Ștefan Prutianu, binecunoscutul autor de cărți de comunicare la editura „Polirom”, pe prispa cășii sale de la țară, când nu știu cum veni vorba despre manipulare. Cred că eu am pronunțat cuvântul, cu o vădită lipsă de considerație, ca o concluzie la una din confruntările din campania prezidențială actuală, când doi candidați, unul mai afemeiat ca altul, făceau caz de respectul pe care ei îl acordă partenerelor stabile de viață. Ca un general care ia apărarea unui soldat rănit de o grenadă, profesorul Prutianu a sărit în sprijinul cuvântului „manipulare”:
– Multor persoane li se zbârlește părul când aud cuvântul „manipulare”, dar și mai multe manipulează fără rezerve, mai mult sau mai puțin conștient. Copilașul care scâncește în covată își manipulează muma, din cel mai nevinovat instinct. Iar muma, la fel, îl manipulează pe mititel când îi promite un ponei cu picățele roz, ca să obțină note mari la școală.
– Ei, fir-ar să fie, dar manipularea e întinsă peste tot! Înseamnă că Băsescu manipulează, când zice că ultima lui carte silabisită e de Cărtărescu și ultimul film la care s-a chiorât e de Mungiu…
– Desigur, adică ăia doi sunt niște valori naționale bengoase; și, cinstindu-le pe ele, Băsescu cinstește, sanchi, neamul românesc! Dar că tot veni vorba de dame: un brizbriz sau o floricică, dăruite de către bărbatul aprins la călcâie, pot fi și ele scule de manipulare. Chiar și complimentul e o armă de manipulare, mai eficientă decât ai crede, la prima vedere. Prin astfel de exemple, vreau să spun că manipularea nu are musai un caracter urât, cum se crede în genere. Așa că, pe viitor, fii mai îngăduitor cu acest cuvânt. Dacă tații noștri nu ne-ar fi manipulat mumele, nici noi nu ne-am fi născut și n-am fi stat acum, de vorbă, cu peisajul ăsta mirific alături.
– Manipulăm chiar și când urăm cuiva „Crăciun fericit și un an nou cu bucurie”?
– Manipulăm și când îi urăm unui bolnav de cancer „Însănătoșire grabnică!”
Abia acum, când am terminat de redactat articolul acesta, îmi dau seama că poate nu l-aș fi scris niciodată, dacă profesorul Prutianu nu m-ar fi manipulat.
Ah, manipularea mă-sii de treabă!