Copiii țigani din cătunul Țâmpoceni, satul Capu Codrului, comuna Păltinoasa, trăiesc într-o sărăcie greu de imaginat, într-o lume murdară, în care săpunul și apa sunt o raritate. Mulți dintre copii sunt bolnavi și au pe corp eczeme și răni infectate, din cauza igienei precare. Familiile din această zonă uitată de lume trăiesc din alocația copiilor sau din ajutorul social, bani cu care cumpără hrană și reușesc să-și plătească curentul electric – cei care pot să tragă câte un fir electric de la vecinii mai înstăriți. Copiilor le lipsesc hainele, rechizitele, uniformele, cam tot ce au deja mulți dintre colegii lor de școală.
„Măcar să învețe să scrie și să citească”
De cele mai multe ori marginalizați, arătați cu degetul de societate, considerați hoți, chiar și atunci când nu sunt, condamnați pentru orice rău care se produce într-o comunitate, unii dintre țigani au înțeles că trimițându-și copiii la școală pot să le schimbe viitorul. Este și cazul comunității de țigani din cătunul Țâmpoceni.
„Îi trimitem pe copii la școală, după posibilități. Avem o școală aici, în cătun, unde vine o învățătoare, care face ore cu copiii din clasele I – IV simultan. Este mai ușor pentru copiii foarte săraci, care abia au un rând de haine. Cei care pot să-și îmbrace copiii și le cumpără câteva caiete îi trimit la școala din centru, din Capu Codrului. Oricum, măcar să învețe să scrie și să citească”, ne-a povestit Paraschiva Solomon, mamă a șase copii.
Tabloul sărăciei
Un tablou cu totul dezolant pe care l-am întâlnit în cătunul Țâmpoceni a fost cel în care șase copii, cu vârste între 2 și 13 ani, au ieșit pe prispa casei dărăpănate, unul purtând în mână o minge, singura lui jucărie, o fetiță, dezbrăcată pe jumătate, cu un biberon legat de gât, o altă fetiță, murdar îmbrăcată, cu o coroniță cu fundă roz pe cap, parcă pentru a îndulci puțin sărăcia în care își trăiește copilăria. În curtea casei, unde se mișcau liberi mai mulți câini, se afla un mic coviltir, semn că au fost și vremuri când familia Gherman Paulina și Ghiocel, părinții copiilor, aveau drept casă căruța cu coviltir. Când era vreme frumoasă, dormeau unii sub căruță, pe câteva pături, iar cei mai în vârstă în căruță.
„Nu este de muncă, unde să se ducă…?”
Copiii familiei Gherman sunt atât de săraci că nici nu știu ce să ceară, nu știu să spună ce le lipește, pentru că le lipsește totul: hrana, hainele, caietele, rechizitele, în general (trei dintre copii sunt școlari), jucăriile, dar, în primul rând, produsele de curățenie.
Dumitrița are 13 ani și este fiica cea mare a familiei Gherman. Când părinții sunt plecați la adunat fier vechi sau la muncă prin sat, pentru că în afară de alocația copiilor nu le intră nici un venit în casă, ea este „mamă” pentru frații mai mici. Cu greu ne-a spus că și-ar dori câteva haine, caiete pentru școală, un ghiozdan, lucruri elementare pentru începutul de an școlar. Tatăl copiilor are probleme de sănătate și cu greu mai muncește prin sat.
„Nu este de muncă, unde să se ducă? Toți sunt săraci aici. Se mai dă ajutor social, dar nu iau mulți. Sunt mulți copii care sunt bolnavi ar avea nevoie de tratament, dar nu au bani pentru a se duce la spital”, ne-a spus Ileana Iancu, în vârstă de 70 de ani, care nici nu mai știe câte rude are în comunitate, copii, nepoți, strănepoți.
„Aici este un focar de infecție, dar nimeni nu vrea să audă”
Oamenii din Țâmpoceni se plâng de faptul că sunt uitați de lume, mai ales de autoritățile locale. Ei au explicat că sunt vizitați de autorități doar înainte de alegeri, când li se promit multe, după care nu-i mai vede nimeni la față.
„Nu sunt fântâni aici. Fiecare se descurcă cum poate. Nu sunt buncăre și s-au adunat foarte multe mizerii. Aici este un focar de infecție, dar nimeni nu vrea să audă. Nu urcă nimeni la noi, aici, pe deal, deși sunt peste 50 de familii și zeci de copii minori, nici primarul, nici asistentul social, nici medicii… Doar dacă avem o urgență, vine Salvarea, în rest, putem să ne chinuim, că nu vine nimeni la noi”, ne-a spus o femeie din comunitate, care era supărată și de faptul că zilele de muncă în folosul comunității sunt „programate” de autorități a fi făcute în centrul comunei și nu în cătunul lor, unde este multă mizerie și ar fi nevoie de o curățenie generală.
Din fericire, nu se cunosc cazuri de violență, fapte grave, bătăi, scandaluri, furturi petrecute în această comunitate de țigani. Aceștia au și ei dreptul să ducă o viață mai bună, să li se acorde și lor mai multă atenție, să fie sprijiniți de autorități pentru a putea trăi în minime condiții de igienă.
Oameni în lipsuri, copii fără ajutor
Copiii din această comunitate trebuie încurajați să meargă la școală. Cei care pot să-i ajute cu rechizite, haine, alimente pot să meargă în mijlocul lor, să vadă cruda realitate (comuna Păltinoasa, satul Capu Codrului, cătunul Țâmpoceni). Vor găsi oameni în lipsuri, copii fără speranță, fără viitor, copii care dacă nu vor fi trimiși la școală vor crește procentul analfabetismului în țară. Nu ezitați să le întindeți o mână de ajutor!
