Copiii lui Stalin

Stalin a avut trei copii: Iacov, Svetlana și Vasilii. Nu le-a prea păsat de ei, așa că fiecare și-a orânduit viața cum a crezut de cuviință. Svetlana „a ales libertatea” și acum, la peste 80 de ani, trăiește în America, la Wisconsin. Iacov, căzut prizonier la nemți, s-a sinucis într-un lagăr de concentrare, după ce „tătucul popoarelor” a refuzat schimbul propus de Hitler – Iacov contra mareșalului von Paulus, capturat la Stalingrad („nu schimb un mareșal pe un soldat!”). Vasilii, pilot de vânătoare, ajuns general după o carieră fulgerătoare în Armata Roșie și după ce a izbutit să doboare două Messerschmidt-uri, s-a cufundat definitiv în votcă, spre a deveni, (murise Stalin) deținut într-un lagăr.
Fără îndoială că astfel de spectaculoase destine prezintă interes pentru cititorul oricărui veac, așa că am achiziționat imediat ce am văzut-o în vitrina librăriei cartea lui Owen Matthews „Copiii lui Stalin” (Ed. Meteor Press, 2010). Și m-am păcălit. M-am păcălit… cu folos! Nu-i vorba despre copiii lui Stalin, ci despre copilăria din vremea stalinismului, zugrăvită cu deosebit talent, veridic, impresionant până la răscolitor, într-un roman-document din stirpea scrierilor lui Soljenițân ori Pasternak.
Nici o imaginație scriitoricească n-ar putea inventa întâmplări precum cele real petrecute în universul unei familii al cărei destin este urmărit de-a lungul a „trei generații de dragoste și război”. Într-un beci din fostul cartier al KGB-ului Cernigov, Matthews descoperă dosarul intitulat „Boris Lvovici Bibikov. Strict secret. Organizația ucraineană antisovietică troțkistă de dreapta”. Bibicov era bunicul lui Matthews, care se hotărăște să investigheze cu mijloace gazetărești halucinanta istorie a propriei familii. Avea bogată experiență în branșă: activase ca ziarist în Bosnia (1995), în războiul din Cecenia. în Afganistan, în Irak (acum este șeful biroului revistei „Neesweek” la Moscova), dar nicăieri n-a întâlnit atâta cruzime, absurd în stare pură, abuz incredibil și dramă sfâșietoare ca atunci când, pas cu pas, a reconstituit destinul nefericitului Bibikov și al urmașilor acestuia. Bunicu-său fusese unul dintre marii naivi entuziaști care, după ce au izbutit să pună în scenă farsa atroce a colectivizării, și-au dăruit întreaga energie efortului stalinist de industrializare.
Sub lozinca „Vom produce mașini de primă clasă, pentru a ara cât mai bine solul virgin al conștiinței țăranilor”, agitatorul Bibikov, adevărat „homo sovieticus”, a contribuit hotărâtor la ridicarea „din iarbă” a Uzinei de tractoare din Harkov. Începuse, însă, marea teroare stalinistă și era nevoie de exemple care să înfricoșeze și să asigure muțenia mai mult sau mai puțin vinovată a unui popor terifiat. Bibikov este arestat, i se pierde urma și familia, conform cutumei, este trimisă într-un lagăr siberian. Rămasă singură și complet abandonată, sora mamei lui Matthews, Ludmila, trăiește mizer prin orfelinate, aziluri și spitale, spre a ajunge, în cele din urmă, ”o strălucită intelectuală disidentă”. Se întâlnește cu Mervyn, viitorul tată al lui Matthews, și începe un ciudat roman de dragoste consumată mai degrabă epistolar. Mervyn încearcă din răsputeri s-o scoată din URSS-ul lui Hrușciov; căsătoria îi este refuzată.
Părăsește URSS și declanșează o luptă surdă ce a durat mai bine de cinci ani. Încearcă să-i înmâneze o scrisoare lui Hrușciov, aflat în vizită prin Scandinavia. Nu reușește. Cere sprijin la MI5 – i se răspunde că Ludmila ar putea fi, de ce nu, unealta KGB-ului. Încearcă să-i dea o scrisoare lui Adjubei, ginerele lui Hrușciov, aflat la Bonn. Eșec. Scrie marilor personalități ale lumii libere. Degeaba. Încearcă să-l abordeze pe Kosâghin, apoi pe Harold Wilson. Este arestat în… Suedia. Tipărește pliante. Cere audiențe. Se zbate fără încetare și izbutește, în cele din urmă, s-o includă pe Ludmila într-un schimb de persoane cu occidentali arestați în URSS. După cinci ani de zbatere, Matthews izbutește căsătoria și își ia soața în lumea liberă.
Unde, repede, s-au despărțit, fiindcă prăpăstiosul suflet rus nu-i îngăduia Ludmilei să viețuiască altundeva decât în umbra Uralilor…