– Minorii din sistemul de protecție sucevean purtători ai virusului HIV vor avea, pentru prima dată, o casă a lor, o locuință aflată într-un oraș sucevean, unde nu vor mai fi izolați
– Majoritatea tinerilor au fost infectați cu HIV în spital, și poartă „semnul” acestei boli de aproape 17 ani
– Familiile acestor tineri au venituri reduse, dar și mentalități care nu le permit acceptarea propriilor copii în familie
Pentru prima dată în județul Suceava se amenajează o casă ( din comunitate, achiziționată cu bani europeni) pentru minorii infectați cu HIV/SIDA, tineri care au acum aproape 17 ani, și locuiesc, încă, în două centre de plasament sucevene. Este vorba de minori incluși în sistemul de protecție, pentru că provin din familii foarte sărace, considerate cazuri sociale, oameni care nu ar putea să se ocupe de acești copii dacă i-ar avea în familie (tratament, regim alimentar costisitor, curățenie exemplară), dar și pentru că purtătorii de HIV dezvoltă și alte boli asociate (pneumonii, encefalopatii, hepatită). Minorii, fete și băieți, se vor muta în câteva luni (ei își doresc până la Paști) în noua casă, unde vor avea libertatea să trăiască după bunul plac, să se plimbe, să planteze flori, să se ocupe de gospodărie, în măsura în care durerile și suferințele le vor permite, dar cu sprijinul personalului calificat care-i va însoți permanent.
– Florin – în luptă cu viața „măcinată” de un virus ucigător
I-am găsit pe o parte dintre tinerii infectați cu HIV la Fălticeni, în Centrul de plasament „Dumbrava Minunată”, centru în curs de desființare, pe proiect european.
Deși eram puțin speriată la ideea că trebuie să fac un material despre „copiii cu SIDA”, după cum eram obișnuiți să-i numim, am aflat că, din fericire (?!), adolescenții cu care am stat de vorbă sunt infectați cu HIV, dar la ei încă nu s-a declanșat boala SIDA. Asta nu înseamnă că trupurile lor fragede nu sunt „măcinate” de nemilosul virus, pentru care nu s-a descoperit nici un vaccin, nu înseamnă că nu au dureri foarte mari, stări depresive, că nu au dezvoltat și alte boli cum ar fi pneumonia, encefalopatia, hepatita, sau alte afecțiuni care le produc multă suferință. Dar mai există și minuni! Ne-am oprit mai întâi în camera lui Florin (numele pe care le voi folosi în acest material sunt fictive, pentru că legea nu ne permite să divulgăm numele adevărate ale minorilor, ei având dreptul la confidențialitate), o cămăruță mică, curată și luminoasă, plină de flori, sădite și îngrijite chiar de interlocutorul nostru, și cu icoane pe pereți. Florin este un tânăr care nu a împlinit încă 17 ani, dar care se luptă atât de mult cu boala sa, își dorește atât de mult să trăiască, încât nici o altă boală care îi chinuiește pe colegii săi nu a „intrat” și în trupul său. El este doar infectat cu HIV, dacă ne este permis acest „doar”, având în vedere că și el obosește mai repede, are și el dureri, ia tratament de milioane de lei (subvenționat de Stat), la fel ca și celelalte persoane infectate, doar că el este mai rezistent. „Este un copil inteligent, bun, priceput, repară geamuri, este și un bun lăcătuș, îi place să lucreze pe calculator, face de toate. Are atâta voință și atâta bunătate în el încât credem că va învinge suferința. Este un exemplu și pentru ceilalți copii. Sunt sigură că și la noua casă în care se vor muta, o casă în comunitate, el va fi ca un administrator, motorul ”, ne-a spus Gabriela Curtui, șef birou educativ – „Dumbrava Minunată”. Comparativ cu alți copii care nu sunt vizitați de părinți, Florin este foarte atașat de mamă, merge în vizită în familia sa (mama este recăsătorită și are alți copii, toți sănătoși), și este vizitat de rude. Se presupune că acest tânăr, la fel ca și ceilalți colegi ai săi, au fost infectați cu HIV în spital, la sfârșitul anului 1989. Mulți au fost lăsați în leagăne pentru copii până la trei ani, după care au fost transferați în centre de plasament.
– Ela – departe de părinți din cauza prejudecăților
L-am lăsat pe Florin în fața calculatorului, cu promisiunea că îi voi trimite fotografiile și materialul realizat cu el, și am mai făcut câțiva pași până în dormitorul fetelor, tinere cam de aceeași vârstă, care ca și colegul lor au luat virusul din spital. Mi-am oprit privirea pe chipul Elei, o tânără drăguță, ușor timidă, care ne-a invitat cu jovialitate în camera ei pentru a purta o discuție. Ea s-a născut într-o familie destul de modestă, din zona Fălticeniului. Mai are patru frați, toți sănătoși, și o familie care ar putea să o primească mai des „la sânul ei”, doar că prejudecățile părinților, mai ales ale mamei, nu-i permite tinerei să își viziteze prea des frații. „Toate persoanele infectate cu HIV sunt considerate persoane cu handicap gradul I, cu drept la însoțitor. La un moment dat s-a discutat cazul acestei tinere, prin prisma posibilității de a fi luată în familie, unde mama, însoțitorul, putea să beneficieze de o indemnizație, pe lângă alimentele subvenționate și tratamentul gratuit. Tatăl a fost mai înțelegător, dar mama tinerei îi amintea mereu că este bolnavă, că are TBC și poate să-i îmbolnăvească și pe frații ei, că îi este frică de ce-o să zică cei din sat…. Chiar s-a pus problema că fiind o familie numeroasă, cum ar putea ei să o hrănească pe Ela într-un colț al mesei cu grătar de pui, cu fructe, cu ce-i mai bun, și ceilalți să stea să se uite la ea. Sunt de înțeles…”, ne-a mai povestit Gabriela Curtui.
– Dincolo de „granițele” centrului de plasament: nesiguranța
În camera unde noi purtam dialogul cu Ela au apărut alte două purtătoare ale virusului „ucigaș”, Petruța și Mihaela. Dacă Mihaela nu dădea semne că ar suferi de vreo boală, fiind destul de relaxată în momentul vizitei noastre, Petruța avea chipul destul de obosit, mersul greoi, kilograme în minus, și nu părea să fie foarte încântată de prezența noastră. Două vieți, două povești, două drame, la urma urmei… Cu Mihaela s-a încercat plasamentul la asistenți maternali profesioniști (specializați în creșterea copilului cu HIV/SIDA), în mod repetat, dar tânăra, de fiecare dată, a fugit din nou în centru. Este la „Dumbrava Minunată” de la vârsta de trei ani, aici și-a făcut prieteni, aici are condiții de viață adaptate bolii de care suferă. În afara instituției se simte nesigură, vulnerabilă, o pradă foarte ușoară pentru oamenii care cred că o persoană cu HIV este periculoasă, este un fel de „ciumă” de care trebuie să ne ferim, ceea ce este un mare neadevăr. Nu sunt mai periculoși acești copii infectați cu HIV decât oricare alt om de pe stradă… Nu sunt de aruncat, și nici de izolat. Ei trebuie să trăiască printre noi, să fie îngrijiți și să primească tot ce este mai bun, pentru că, într-adevăr, zilele lor sunt numărate, fiind condamnați de foarte mici la un regim de viață diferit de-al nostru.
– Cadrele medicale nu au intervenit…, de frică să nu ia SIDA
Am vrut să cunoaștem și povestea Petruței, tânăra cea mai bolnavă dintre toți purtătorii de HIV de la Fălticeni. Deși specialiștii spun că boala a fost ținută sub control, mai ales după ce i s-a schimbat tratamentul, totuși, organismul ei pare din ce în ce mai neputincios. Imunitatea acestei tinere scade din ce în ce mai mult și facilitează ca alte boli să-i distrugă viața. La Petruța s-a dezvoltat o encefalopatie, care produce tulburări de comportament, crize de agresivitate, crize de afect. Au fost momente în care această copilă s-a dat cu capul de pereți, din cauza durerilor greu de suportat produse de boală, a spart, a devenit agresivă cu colegele de cameră, dar cu toate au înțeles-o. Ea este cea mai bolnavă! Atunci când situația scapă de sub control, înainte de a se ajunge la o situație critică, copila este dusă la spital. Au fost și cazuri în care tot la furie, unul dintre acești copii a spart un geam, și s-a tăiat la mâini. Curgea sânge. A fost anunțată imediat ambulanța, de către personalul centrului, pentru a i se da primul ajutor minorului. Surpriză. Cadrele medicale nu au intervenit…, de frică să nu ia SIDA. Tot personalul care lucrează de atâția ani cu acești copii și-a pus mănușile pe mâini și a pansat copilul lovit.
Acești copii obosesc mult mai repede, sunt mult mai expuși pericolelor de orice fel și trebuie să urmeze obligatoriu tratamentul care să-i țină în viață. Câte un pumn de pastile zilnic le încetinește răspândirea bolii în organism. Chiar dacă s-ar crede că acești copii sunt cumva izolați, ne-am convins cu ochii noștri că nu este așa. Ei sunt lăsați să se joace în curte, să meargă la masă împreună cu ceilalți copii din centru, doar că primesc altă alimentație, mult mai consistentă, diferită de a persoanelor normale, bogată în proteine și multe vitamine, și sunt supravegheați în permanență.
Odată cu mutarea în noua casă, alături de alți minori infectați HIV/SIDA, care acum sunt în Centrul de plasament „George Sidorovici” Gura Humorului, acești bolnavi vor avea nevoie și de un personal calificat, conform standardelor în vigoare. Se va organiza un concurs, numai că din cauza salariilor mici nu se va înghesui „lumea”. Și asta pentru că, deși Legea 852 prevede că persoanele care lucrează cu bolnavi SIDA ar putea primi un salariu majorat cu 50 % , până la 100%, totuși, până în prezent, nu sunt semnale că s-ar pune în aplicare această lege.
55 de persoane cu HIV și 100 de persoane bolnave de SIDA, în județ
Conform statisticilor Direcției de Sănătate Publică (DSP) Suceava, în județul Suceava sunt aproape 100 de persoane bolnave de SIDA. Doctorul Ana Șfaițer, șefa Serviciului Epidemiologie din cadrul DSP Suceava, susține că în evidențele sanitarilor suceveni figurează în momentul de față 150 de persoane purtătoare ale virusului ucigaș – HIV, din care 95 bolnave de SIDA și 55 numai infectate cu virusul HIV, virus care în timp provoacă boala pentru care nu s-a găsit până în prezent un tratament. „Majoritatea persoanelor bolnave de SIDA provin din zona Fălticeniului, sunt copii instituționalizați de la centrele de plasament, unde asistența medicală a fost deficitară în anii 88-89. Atunci seringile de unică folosință nu erau introduse, se utiliza sistemul străvechi de fierbere a instrumentarului. În dispensarele din mediul rural nu erau autoclavele care erau în spitale. Accentul trebuie pus pe educația sexuală și descurajarea comportamentului de risc, practicarea sexului protejat, fidelitatea și evitarea partenerilor necunoscuți. Marea majoritate a celor diagnosticați cu HIV în ultimii ani sunt adulți, predominând calea de transmitere sexuală”, susține dr. Ana Șfaițer, șefa Serviciului Epidemiologie din cadrul DSP Suceava. Primul caz de HIV/SIDA din județul Suceava a fost diagnosticat în 1990, la un copil născut cu un an înainte. Până acum, în Suceava, SIDA a făcut 101 victime.
