Copiii ai căror părinți le oferă mai multă libertate la joacă și în hoinărelile lor sunt mai activi din punct de vedere fizic și mai puțin expuși riscului de dezvoltare a obezității, potrivit unui studiu recent publicat în Marea Britanie, informează Reuters.
Părinții le oferă din ce în ce mai rar copiilor lor acest gen de independență, a explicat Angie S. Page, de la Universitatea din Bristol. Page a precizat, totodată, că sunt necesare studii mai amănunțite pentru a înțelege felul în care trebuie schimbat mediul psiho-social, pentru a le permite părinților să se simtă mai confortabil în momentul în care le acordă copiilor lor o autonomie mai mare.
Page și colegii săi au analizat „mobilitatea independentă” – indicatorul care măsoară distanța permisă unui copil să se deplaseze fără a fi supravegheat de un adult. Un exemplu elocvent este permisiunea acordată unui copil de a merge la școală sau în casa unui prieten fără să fie însoțit de un adult.
Părinții sunt tot mai șovăitori în a le permite copiilor lor să hoinărească, din cauza pericolelor reprezentate de trafic sau a temerilor legate de eventuale abuzuri sau, poate, pentru că doresc pur și simplu să interacționeze și să petreacă mai mult timp cu copiii lor.
Cercetările au demonstrat că acei copii cu o mobilitate independentă mai mare interacționează mai mult cu ceilalți copii și cu mediul înconjurător, în timp ce un nivel scăzut al mobilității independente ar putea „să influențeze negativ dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copiilor”, putând să conducă, totodată, la un stil de viață sedentar, care poate provoca apariția obezității. Copiii din prezent petrec tot mai puțin timp singuri în afara casei și tot mai mulți dintre ei circulă cu autoturismul atunci când ies afară din locuință.
Pentru a investiga relația dintre mobilitatea independentă și activitatea fizică, cercetătorii au analizat 1.307 fetițe și băieți, cu vârstele cuprinse între 10 și 11 ani, în drumul lor de acasă spre cele 23 de școli unde studiau, într-un oraș mare. Copiii au purtat un dispozitiv denumit accelerometru, care a măsurat activitatea lor fizică în timpul unei săptămâni. Cercetătorii au urmărit atât mobilitatea independentă locală, cât și pe cea de distanță și i-au întrebat pe copii de câte ori li se permite să meargă în diverse locuri pe cont propriu sau însoțiți de prieteni.
În total, cercetătorii au descoperit că băieții au o mobilitate independentă mai mare decât cea a fetițelor. Cu cât această mobilitate independentă era mai mare, cu atât activitatea fizică a copilului era mai mare.
