Zeci de tați își recunosc copiii pe care i-au conceput alături de femeile cu care s-au culcat abia după ce sunt acționați în judecată. Dacă unii își acceptă noul statut imediat ce mama a introdus acțiunea în instanță, în alte situații se ajunge la teste ADN, gradul de precizie în privința stabilirii paternității fiind aproape de necontestat. Tații care fug de responsabilitatea recunoașterii copiilor pe care i-au conceput cu diferite partenere de pat au puțin șanse să scape. Dacă mama nu vrea ca în actele copilului să apară scris „tată natural”, calea procesului este cea mai simplă. Noile metode de stabilire a compatibilităților biologice între diferite persoane sunt atât de precise, încât contestațiile aproape că nu-și au sensul.
Este vorba de testele ADN, care au un procent de corectitudine de 99,99984% și la care se apelează tot mai des în procesele de stabilire a paternității.
Interesant este că nu toate cererile de stabilire a tatălui unui copil sunt acceptate pentru judecată. Codul Familiei stipulează clar cine are acest drept și intervalul în care poate fi depusă o cerere de stabilire a paternității.
Suceava și Rădăuți, în capul listei proceselor de paternitate
Statisticile arată că anual se adresează judecătorilor zeci de mame, numărul acțiunilor fiind în creștere. Numai în 2008 au ales această cale aproape 100 de femei, cele mai multe cereri fiind înregistrate la Judecătoriile din Suceava și Rădăuți, câte 19 dosare.
Pentru unii tați doar ideea unui proces a fost suficientă pentru a-i determina să-și recunoască copilul.
În alte situații s-a ajuns la recoltarea de probe biologice prin care să se poată stabili legătura dintre copil și presupusul tată.
Mărioara Ignat, președintele Judecătoriei Suceava, a explicat că două sunt metodele folosite pentru stabilirea paternității.
„Este vorba de expertizele serologice, așa-zisele probe de sânge, care se efectuează de obicei la IML Iași. Costă doar câteva sute de lei, dar precizia este destul de mică, așa încât este preferată tot mai rar, apelându-se la testele ADN”, a precizat judecătorul Mărioara Ignat.
Costul unor analize ADN este destul de ridicat, în jur de 2.700 de lei, iar dacă se constată că bărbatul acționat în judecată este tatăl copilului, el va fi obligat și la plata acestei sume de bani. Probele ADN se recoltează la București, iar la fața locului trebuie să fie prezente toate persoanele implicate, mamă, copil și presupusul tată.
Când poate fi introdusă o acțiune de stabilire a paternității
Paternitatea poate fi stabilită, teoretic, în orice moment al vieții. Codul Familiei este însă destul de limitativ, motiv pentru care judecătorii au dat și câteva soluții de încetare a procesului pe motiv de prescriere a dreptului.
Articolul 60, aliniat 1, din Codul Familiei spune că „acțiunea poate fi pornită din afara căsătoriei într-un an de la nașterea copilului”, în timp ce aliniatul 3 stipulează că „în cazul în care mama copilului a conviețuit cu pretinsul tată sau dacă acesta a prestat întreținerea, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii”.
Avocații suceveni spun însă că numărul cazurilor de stabilire a paternității a scăzut substanțial față de perioada de dinainte de evenimentele din 1989.
„Practic, atunci orice listă într-o sală de judecată începea cu un dosar de stabilire a paternității. După liberalizarea chiuretajelor a scăzut considerabil și numărul dosarelor de acest tip, iar acum, prin testele ADN se poate vorbi și de soluții corecte în stabilirea tatălui real al unui copil”, a opinat avocatul Ioan Ursărescu.
Analizele ADN, folosite și în cazul violurilor în grup
Stabilirea paternității unui copil se face nu numai în cazurile firești. Pe rolul instanțelor există și dosare în care o femeie rămasă însărcinată după ce a fost violată de mai mulți bărbați a dorit să afle cine este tatăl. Fie că este vorba de un astfel de caz sau de un dosar normal de stabilire a paternității, plata testelor ADN se face de către tată, iar dacă rezultatul este negativ cheltuielile sunt suportate de mamă.
Tăgada paternității
În instanță nu se înregistrează doar acțiuni depuse de mamă, ci și de presupuși tați. Chiar dacă apare în acte drept tată al unui copil, orice bărbat sau soț poate contesta acest aspect.
În termeni juridici se numește tăgada paternității, iar în multe situații s-a ajuns la concluzia că femeia a mințit. De exemplu, la Judecătoria Rădăuți s-au înregistrat anul trecut cinci acțiuni de tăgadă, patru din ele fiind admise de magistrați.






