O parte dintre copiii bolnavi din județ, care nu sunt internați în centre de plasament, nu sunt instituționalizați, sunt ajutați la domiciliu de cele patru echipe mobile, compuse din logopezi, psihologi, asistenți sociali, kinetoterapeuți.
„Salvarea” pentru acești minori, care se luptă cu viața lângă părinți de multe ori neinstruiți, care nu știu ce să facă cu ei în momente critice, vine de la specialiștii Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, care sunt organizați în patru echipe mobile, cu puncte de lucru la Suceava (cu sediu la Protecția Copilului), parterul Centrului de Servicii Comunitare Fălticeni, la parterul Centrului de Servicii Comunitare Gura Humorului și într-un spațiu pus la dispoziție de Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret.
Singuri, bolnavi, au nevoie de ajutor acasă
Pe lângă copiii cu dizabilități care locuiesc alături de părinții lor și care simt dragostea acestora, dar au nevoie de specialiști pentru a face progrese, sunt și foarte mulți copii bolnavi, dar singuri, lipsiți de afecțiunea celor mari, sunt copii obligați să crească și să se educe lângă rude de grade diferite, lângă vecini sau chiar lângă străini.
Statisticile arată că peste 300 de copii bolnavi sau ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate și și-au lăsat minorii în grija vecinilor beneficiază în acest moment de servicii specializate la domiciliu, oferite de echipele mobile. Specialiștii se vor ocupa, timp de trei ani, de aproximativ 150 de copii cu dizabilități și părinții acestora, 90 de copii lipsiți de grija ambilor părinți, în situația în care aceștia sunt plecați la muncă în străinătate, și 75 de copii cu părinte unic susținător al familiei monoparentale plecat la muncă în străinătate.
Tulburări de vorbire
Este și cazul unei fetițe în vârstă de aproape 10 ani, din zona Humor, care se încadrează în gradul de handicap mediu. Minora, care este în clasa a III-a, are tulburări de vorbire și prezintă o deficiență mintală ușoară. „Gândirea ei este concretă, practică, cu limitări la rezolvări de tip mecanic. Memoria este slab exersată și prezintă o fidelitate scăzută. Atenția este redusă, având o slabă putere de concentrare. Vocabularul este lacunar și se rezumă la cuvintele uzuale și frecvente tulburări de articulare”, este părerea logopedului, care lucrează cu minora și care încearcă să o ajute să comunice mai ușor cu cei din jur.
După ce a început să lucreze cu echipa mobilă, deja se văd progresele minorei, atât la școală, cât și în familie.
Crescută de străbunică, după plecarea mamei și a bunicilor peste hotare
Un alt caz este și cel al unei fetițe, în vârstă de 9 ani, a cărei mamă este plecată în străinătate, dar care nu se interesează de soarta copilului. Minora este crescută de străbunică, pentru că inclusiv bunicii sunt plecați în străinătate. Fata nu își cunoaște tatăl.
Psihologul care se ocupă de acest caz este de părere că fetița este dezvoltată normal din punct de vedere fizic, dar cu perturbări în ceea ce privește evoluția sa psiho-socială. „De aproape cinci ani, fetița nu și-a văzut mama. S-a făcut propunerea pentru adopție de către bunici, pentru crearea unei stabilități psiho-sociale. Actele necesare demersului de adopție sunt în lucru în momentul de față”, a mai completat psihologul care se ocupă de acest caz.
De zece ani, echipa mobilă, la Suceava
În anul 2001, s-a înființat la Suceava prima echipă mobilă. Abia după șapte ani, pe baza proiectului PHARE „Transfer competențe, Formare Abilități – extindere echipa mobilă”, în valoare de 212.670 euro, din care 26.500 euro este contribuția Consiliului Județean Suceava, echipa mobilă s-a extins și în Siret, Gura Humorului și Fălticeni. Statisticile arată că Suceava este singurul județ din țară în care funcționează patru echipe mobile. Purtătorul de cuvânt al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, Liviana Enea, care este și asistent financiar al proiectului „Extindere echipa mobilă”, ne-a spus că proiectul urmărește preîntâmpinarea abandonului și a instituționalizării copiilor, crearea de rețele sociale suport la nivelul instituțiilor abilitate, dar și armonizarea comunicării dintre membrii familiei și copii. „Fiecare echipă mobilă se ocupă de peste 100 de copii. Specialiștii (logoped, psiholog, asistenți sociali, kinetoterapeut) fac vizite de cel puțin două ori pe lună la copil acasă și le lasă părinților, unde este cazul, obiecte și instrumente necesare terapiei individuale pentru minor. Unii copii sunt născuți cu dizabilități și se luptă cu viața lângă părinții lor, care, de multe ori, nu știu cum să-și ajute copiii aflați în suferință și au nevoie de sfatul specialiștilor”, a completat Liviana Enea.
