Cooperativele Ochiul și Timpanul duduie

Leul a căzut în prăpastie și, până acum, și-a fracturat câteva coaste. Sunt indicii că sub prăpastie ar mai exista, separată de un tavan fragil de marmeladă, o altă prăpastie și mai adâncă. În consecință leul are toate șansele să-și rupă nu numai restul de coaste, ci și splina, rărunchii, șira spinării. Ce face în atari condiții România? Pune plase de protecție sub leu, îl atârnă în sfori de tavan să nu mai cadă? Aș! România este angrenată în marea, grava, fundamentala chestiune a ascultării telefoanelor. Pe vremuri exista Cooperativa Ochiul și Timpanul, mai pe scurt Securitatea. Te asculta, îți intra în casă, îți verifica nevasta sau amanta până la nivelul lenjeriei intime, punea – dacă existau bănuieli că mârâi împotriva orânduirii socialiste – să fii supravegheat zi și noapte.
Azi avem șase cooperative Ochiul și Timpanul și toate, conform numeroaselor indicii scăpate „pe surse” sau oficial, duduie, scot flăcări, lucrează la foc continuu. În douăzeci de ani cele șase servicii, toate dotate cu aparatură sofisticată de ascultare (lăsați vrăjeala că doar SRI ar avea!) au reușit să prindă vreo trei spioni. Doi sunt și acum cărați prin tribunale și există bănuiala nefericită că nici n-ar fi spioni, iar unul, spion și terorist, a fost lăsat să plece afară, unde se află bine mersi. Și atunci ce fac miile de lucrători, profesioniști și neprofesioniști, ai serviciilor?
Deunăzi un fost șef al serviciilor de spionaj, în formulă abreviată SIE, domnul Claudiu Săftoiu, s-a scăpat în televizor spunând că dimineața șeful statului, alături de care a slujit un deceniu, ar ști ce discută seara dușmanii săi politici. Tărăboi mare, amenințări de la Cotroceni, agitație în viața actualului președinte și în viețile președinților precedenți chemați să-și dea cu presupusul. Săftoiu s-a mai scăpat pe el odată, îndreptățit atunci, fiindcă vorbea în fața unei comisii parlamentare. Întrebat dacă SIE dispune de aparatură de ascultare a răspuns scurt : „DA”. Sinceritatea l-a costat postul. Domnul Băsescu l-a dat afară ca pe o măsea stricată. Mințise Săftoiu? Nu mințise, dar regula spionilor e să moară cu secretele în căpățână. Avea să o spună aseară, pe un post de televiziune, domnul Iliescu, și el, precum se vede, priceput în materie de spioni.
Emil Constantinescu, fost președinte la rându-i, a dezvăluit un amănunt pe care l-aș cataloga la fapt divers. Serviciile i-au prezentat un raport cu o doamnă nevastă de ambasador străin care țipa în casă, înjura servitorii, își ridica poalele în cap. Domnul Constantinescu, persoană educată și președinte responsabil, cică le-a zis tembelilor care au făcut o astfel de înregistrare să nu-i mai prindă cu prostii.
Domnul Băsescu pare însă interesat și de prostii. A spus-o cu gurița lui de zeci de ori. Mă, le-a zis unor miniștri, mai țineți-vă și voi gura și nu mai spuneți toate tâmpeniile la telefon. Adică președintele știa exact ce clămpăne ăia la telefon. De unde știa? De la bunică-sa care, vecină fiind cu respectivii miniștri, stătea lipită cu urechea de perete? Presupun că bunica președintelui ca și bunica mea nu mai pot asculta decât șoaptele îngerilor. Rămâne o unică variantă. Președintele primește de la servicii și informații de acest gen. Circulă vorba că ofițerii destoinici și cu inițiativă în zona de interese a politicianului Băsescu sunt recompensați cu stele. Așa o fi?
România trăiește cazna prăbușirii monedei naționale. Zilnic crește numărul șomerilor și al familiilor care nu-și mai pot plăti creditele la case și alte cele. Se scumpește păpica. Noroc cu zilele de primăvară timpurie că am simți puținătatea gazelor pompate de ruși. România se află într-o criză economică și financiară care se anunță fără precedent.
Vorbim despre asta? Nu. Vorbim de schimbarea Constituției, vorbim despre actorul Piersic care ar fi dus acum o mie de ani o scrisoare în Franța și deci e trădător și spion, vorbim despre Săftoiu care a scăpat nu o minciună (să fim serioși), ci un adevăr. Adevărurile nu sunt însă permise spionilor și cu atât mai puțin șefilor de spioni. Domnul Băsescu, mult mai calificat în domeniu decât ageamiul Săftoiu, are toate motivele să fie nervos. Păi cine dracu a mai văzut pe lumea asta spioni sinceri?