Criticul literar Alex Ștefănescu, care pe blogul său se prezintă hâtru ca fiind bucovinean (deși s-a născut la Lugoj, unde părinții săi s-au aflat temporar), mărturisind că este „sentimental și delicat” (deși are „1,87 m înălțime și cu mult peste 100 de kg”), declarându-se „necomunist din naștere și irevocabil” (deși a fost membru PCR) și accentuând faptul că face critică literară (deși scrie mai bine decât autorii asupra cărora se pronunță), a fost prezent joi la Suceava, la lansarea unui volum de mărturisiri în care este intervievat de Ioana Revnic.
O întâlnire savuroasă și reconfortantă
Ca să continuăm autoportretul pe care și-l creionează pe blogul personal, trebuie să adăugăm faptul că Alex Ștefănescu spune că are „mulți prieteni” (deși iubește singurătatea), dar și „mulți dușmani” (deși, așa cum precizează el, are „o fire generoasă și îngăduitoare”), că muncește cu seriozitate și se ține întotdeauna de cuvânt (deși trăiește în România), că este mai cunoscut decât frații săi, Sanda și Florin (cu toate că aceștia au mai multe calități decât el), și că o iubește pe soția sa, Domnița (deși recunoaște că… îi plac toate femeile).
O întâlnire cu un astfel de personaj nu putea să fie decât savuroasă și reconfortantă, iar publicul, care a participat la evenimentul ce s-a desfășurat sub genericul „La Suceava, după 50 de ani” (Alex Ștefănescu a făcut școala primară și liceul la Suceava între anii 1954-1965), a avut parte de o seară memorabilă, pe care, mai cu seamă femeile (despre care criticul nu s-a ferit să spună că-i plac), o vor nota cu acribie în jurnalele lor ilustrate (dacă mai există astăzi, în epoca digitală, astfel de jurnale hand-made, garnisite cu desene suave).
„Un recurs la memorie”, „o carte care face parte din universul autobiograficului”
Întâlnirea cu Alex Ștefănescu, pe care președinta Asociației SEVA și realizatoarea emisiunii „Povești de succes” de la Intermedia TV, Angela Zarojanu, a apreciat-o ca fiind „un eveniment de mare însemnătate culturală”, a reunit un public numeros și avizat, alcătuit cu precădere din reprezentanți ai vieții culturale sucevene, cadre didactice și liceeni, prieteni fideli ai Librăriei Cărturești.
Prof. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, care și-a asumat sarcina prezentării protagoniștilor acestei întâlniri (Alex Ștefănescu & Ioana Revnic) și a cărții, a remarcat că volumul (care este „un recurs la memorie”, „o carte care face parte din universul autobiograficului”) s-a conturat la inițiativa Ioanei Revnic, o autoare care „practică o maieutică discretă”.
Cartea, în care a identificat cel puțin trei planuri de lectură (biografic, mărturisitor și un plan al „interiorității dezvăluite cu maximă sinceritate”), relevă „inepuizabila tinerețe spirituală a lui Alex Ștefănescu”, tinerețe spirituală „egalată probabil numai de marea sa generozitate”.
„Îl iubesc și îl admir pe Alex Ștefănescu!”
Ioana Revnic, doctor în filologie, profesor de limba și literatura română la o școală din Oradea și „blogheriță”, așa cum s-a prezentat, a suprapus genericul întâlnirii cu Alex Ștefănescu („La Suceava, după 50 de ani”) cu momentul istoric al declarării limbii române ca limbă oficială de stat în Republica Moldova (cu mărturisirea că se simte „legată sentimental de Basarabia”).
Dezvăluind motivele pentru care a scris această carte, Ioana Revnic a enumerat faptul că a citit cărțile criticului, și-a dorit să aibă succes și… „îl iubesc și îl admir pe Alex Ștefănescu!”.
Accentuând faptul că această carte „a stârnit mari pasiuni”, autoarea a spus că dacă ar putea ar face ca mulți oameni să semene cu Alex Ștefănescu.
„Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!”
Cu unda de umor care-l caracterizează, Alex Ștefănescu, care a spus că „în mod obișnuit sunt mult mai inteligent decât voi reuși să fiu în această seară”, a rememorat câteva întâmplări din junețea sa suceveană, adresându-se cu precădere tinerilor din sală pe care i-a povățuit să nu-l ia ca exemplu, dar să-i citească toate cărțile.
Și-a aminitit de profesorii și de colegii săi de liceu (între care i-a nominalizat pe Vladimir Găitan, cu care a stat în aceeași bancă, și Mihai Pînzaru PIM) și a spus că, la vremea aceea, era „un adolescent răzvrătit, extraordinar de enervant”.
Susținând că literatura a fost religia sa, Alex Ștefănescu și-a expus deviza în lumea literară: „Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!”.
„Am vrut să salvez de la uitare ceea ce a fost frumos în viața mea”
Despre Ioana Revnic, „blonda din Oradea”, Alex Ștefănescu a spus că „are o autoritate energică încât nici un bărbat nu poate să nu i se supună”, „știe să asculte, este inteligentă, a citit foarte multă literatură”, concluzionând: „Este interlocutorul meu ideal!”.
Referindu-se la cartea realizată împreună, criticul a apreciat-o ca fiind „un fel de raport către Dumnezeu”, o carte pe care orice om care-și pune la un moment dat întrebarea „Cum ți-ai trăit viața?” ar trebui s-o scrie.
„Am vrut să salvez de la uitare ceea ce a fost frumos în viața mea”, a încheiat el.
