Dario Bonetti ar fi putut rămâne antrenor la Dinamo dacă știa să gestioneze situația și nu-l lua gura pe dinainte. Nici dacă avea rezultate de nimeni visate nu mai putea continua după declarațiile la adresa lui Borcea și Turcu. Acesta din urmă, oricum ridicol și cu tendința de a imita, e un fel de bufonul regelui care, cumva, s-a aburcat pe tron și de-atunci nu se mai dă dus. Dar asta pot s-o constat eu sau altul, liberi fiind, nu aflați pe ștatul lui de plată! Mergând mai departe pe tulpina angajat-patron, ajungem și pe fragila ramură ziarist-“mogul”. Aici, a-ți expune părerea contrară celei a patronatului sau chiar a critica deschis, cu condiția păstrării decenței, constituie un element în plus la crearea unui produs credibil pe piața media, deci tot în beneficiul investitorului. A devia de la lupta de idei la aprecieri fizice înseamnă să anulezi șansele ca după punct să urmeze “și de la capăt”. Prin ceea ce a declarat, chiar dacă nu fundamental greșit, Bonetti a tăiat orice punte. Unii dintre comentatori s-au grăbit să-l desființeze și ca antrenor, dar de numele italianului se va lega peste timp, vrând-nevrând, calificarea istorică de la Liberec.
Stupefiantă mi s-a părut însă amenințarea cu boicotul făcută de Ioan Becali (în ce calitate, totuși?!). Fostul (oare?!) impresar și-a permis să-l avertizeze pe Bonetti că nu mai are nici o șansă în Groapă fiindcă el controlează jucătorii! Practic, a amenințat cu acțiuni ilegale, care ar mina competiția internă. Până acum n-am cunoștință să se fi sesizat, măcar de formă, vreun oficial al Ligii sau al FRF. Tot pentru un porumbel scăpat din gură, un ministru a fost eliberat din funcție și apoi s-a ajuns la criză guvernamentală, că tot ne-a devenit acest cuvânt – criză – o a doua natură. Ioan Becali n-are din ce funcție să fie eliberat, dar o delimitare, o punere la punct, o reacție tot trebuia să capete. Mergând pe firul logic al afirmației sale, dacă se pot controla jucătorii, e limpede că se controlează și rezultatele. Numai să vrea, vezi bine, că nu în fiecare zi i se pune pata pe vreun macaronar. Numai să nu-i vină ideea de a investi în vreo casă de pariuri!
