Contribuția PD-L la factura plătită de români

Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual i se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990)
Atunci când spunem PD-L ne gândim, voluntar sau nu, la singurul lider real pe care îl are această construcție politică, anume la dl. Traian Băsescu. Îndeosebi din ipostaza de președinte al României dl. Băsescu a gestionat și continuă să gestioneze destinele PD-L ca partid prezidențial. În măsura în care avem în vedere atribuțiile statuate de Constituția României pentru instituția prezidențială, îndeosebi pe chestiuni de politică externă, în aceeași măsură putem deduce, pe cale de consecință, ipocrizia ce definește discursul unor lideri PD-L (de exemplu: sunt în opoziție, dar și la putere!).
Atunci când domnul Băsescu a enunțat axa București – Londra -Washington, domnia sa a conturat și direcția de politică externă a României; ea înseamnă, implicit, o anumită „îndepărtare” a României de Rusia, îndepărtare pentru care ulterior a trebuit să plătim cu toții un „preț”. Atunci când dl. Băsescu a discutat oarecum ironic despre Marea Neagră ca fiind un „lac rusesc”, domnia sa și-a asumat și o anumită izolare a României de Rusia, izolare pentru care trebuie să plătim un alt „preț”. În egală măsură, gafa a d-lui Băsescu la summitul NATO de la București, prin declararea sprijinului pentru Ucraina în vederea acordării MAP, înseamnă un alt preț pe care va trebui să îl plătim cu toții în viitor. Este suficient să spunem că un „lux” similar celui manifestat de România în politica externă, față de Rusia, nu și-au permis nici țări precum Germania sau Franța!
Este oportun să amintim că circa 1/3 din consumul de gaze naturale, alături de circa 10% din petrolul României provine astăzi și va proveni și în anii ce urmează din rezervele Rusiei, via Gazprom; prețul plătit de România, fie direct, fie prin diverși intermediari impuși de Gazprom, a fost și va fi aproape direct proporțional cu natura relațiilor politice/diplomatice dintre România și Rusia. Într-un interviu recent al lui Alexander Medvedev, acesta admite că Gazprom practică prețuri în funcție de client (Hotnews, iulie 2008); mai mult, el spune că proiectul Nabuco (susținut de dl. Traian Băsescu) ar putea funcționa după 2030, moment la care și anumiți intermediari dintre Gazprom și România ar putea fi eliminați; mai sec spus, dependența României de Rusia cu privire la sursele energetice va mai dura cel puțin 2-3 decenii! Aceasta este „moștenirea” pe care dl. Traian Băsescu și PD-L o va lăsa generațiilor viitoare: relații negative cu Rusia și o influență notabilă în prețurile majorate plătite de români! Actualmente prețul gazelor din rezerve proprii este de circa 200 USD per mia de mc, iar cel pentru importul de la Gazprom este de circa 420 USD; prețurile practicate de Gazprom la gaze naturale se vor dubla în 2009; evident, Gazprom, cu o capitalizare de circa 350 miliarde USD, este a treia companie din lume (Gazprom asigură o pătrime din necesarul de gaze naturale ale Europei!).
Anterior am invocat ideea unei ipocrizii ce definește discursul unor lideri PD-L, fie ei centrali (Emil Boc, Adrian Videanu etc.), fie ei de la nivelul județului Suceava. Într-un articol tip comunicat de presă (Monitorul, 14 iulie a.c.), dl. deputat PD-L Romică Andreica acuză cu patimă „vânzarea resurselor României” de către PSD și Adrian Năstase. Ignor faptul că articolul invocat este stufos și ușor demagogic; spun explicit că sunt de acord cu ideea de bază invocată de către dl. Andreica; criza energetică internațională și influența indusă de 150 USD per baril petrol o resimțim cu toții „în buzunare” îndeosebi datorită d-lui Adrian Năstase (am argumentat acest fapt în 4 iulie a.c.). Dl. Andreica omite însă în mod diplomatic să invoce/amintească și despre contribuția d-lui Băsescu și a PD-L cu privire la criza energetică pe care o traversează astăzi România. Este de spus că dl. Băsescu a omis, la rândul său, un principiu minor de politică externă, anume că în acest domeniu nu există prieteni sau adversari; există și va exista întotdeauna numai interesul național!