Specificul național al României nu este frunza doamnei Udrea, ci furtul. Nici o zi fără subiectul etern – furtul. Cel mai gras furt e cel din banul public. Un urdinișprin care intră și ies, mai ales sub formă de mărfuri, munți de bani este portul Constanța. Mierea acestui urdinișa mânjit deștele multor șnapani și le mânjește în continuare, fără milă de sărăcia țării, fără rușine că în timp ce ei vâră mâna până la cot în borcanul cu bunătăți, în multe locuri din țara asta se moare de foame. Aici, clămpănea ieri dimeață un amploaiat, se desfășoară o activitate portuară specifică. Adică vin mărfuri, pleacă mărfuri, altele staționează. Acest nene gras a uitat să evoce și contrabanda ca „activitate portuară specifică”. În port s-a făcut mereu contrabandă, spunea chiar șeful statului, mărunt contrabandist de ginși, țigări și aparate video, așa cum rezultă din propriile declarații. Acum se face numai contrabandă. Avem, eu și frate-meu, ca foști comandanți de vapor, destui bani ca să ne mai încurcăm cu tipi certați cu legea, spunea emfatic președintele nostru. Măi să fie! Păi o droaie din ăștia care au făcut parada modei la televizor cu cătușe au fost, ani mulți sau sezonier, prieteni la cataramă ai domnului Băsescu. Supărat pe unii din ei (ai putea să te întrebi dacă nu cumva și-au luat nasul la purtare și nu mai cotizează cât trebuie și unde trebuie!) le aplică brusc rețeta producțiilor cinematografice ale studiourilor DNA. Să nu uite cine-i barosanul.
O bună parte a familiei Băsescu, aripa fratelui Mircea, stă bine lipită de mierea portului sus numit. Are aici dane, fabrici, afaceri. Unele la vedere, altele, se zice, mult mai grase, pitite de ochii lumii. O domnișoară, verișoară primară cu EBA, e băgată cu procente simbolice, dar cu influență uriașă în fel de fel de firme care gospodăresc portul. Adică zona cea mai bănoasă a României, cea prin care intră și iese mălaiul. Mălaiul aducător de gologani înseamnă și petrol (aici sunt marile terminale), și cafea și țigări și, cu voia dumneavoastră, arme. Vă voi spune la timpul cuvenit, zicea cel mai cunoscut expert în porturi, Traian Băsescu, cum e cu implicarea fratelui meu în așa-zisul comerțcu arme și explozivi.
Proștii au așteptat și mai așteaptă lămuriri. N-au venit și nu vor veni niciodată. Acum a izbucnit, dirijat sau scăpat de sub control, un alt tărăboi legat de portul nostru principal de la mare, cu implicarea unui secretar de stat de la Interne și a unui parlamentar al puterii. N-a trecut multă vreme de când un alt vârf de la Interne, general și belfer, trezea indignări cu o șpagă de un milion de euro. Băieții nu se mai încurcă de multă vreme cu șpăgi mărunte. Ei bine, toată zarva s-a fâsâit în promovarea bănuitului în zona diplomatică. Mâine, poimâine îi vom vedea și pe cei din scandalul de azi ambasadori, consuli sau, de ce nu, miniștri de externe, fiindcă actualul face doar figurație.
O știre din dimineața de azi vine de afară, din Spania, dacă am înțeles bine, unde o bandă de răufăcători români se deghizează în polițiști și face ticăloșii. Știre de doi lei. La noi falșii polițiști (ce altceva sunt decât falși polițiști?) urcă până la rangul de adjuncți ai ministrului de Interne și nu-i exclus ca ziua de mâine să ne aducă surprize și mai de sus. Astea știri de presă bombă! Deghizarea hoților în înalți demnitari ai statului român pe care-l slujesc până la omorâre. Omorârea, firește, a statului român.