Instanța supremă ia în discuție, în 23 octombrie, contestația Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen, în cazul căruia CNSAS a decis că a făcut poliție politică, acțiune care ar trebui soluționată de Tribunalul București, potrivit recentelor modificări legislative.
În 25 martie, Curtea de Apel Suceava și-a declinat competența de judecare a contestației lui PS Pimen în favoarea Tribunalului București.
Potrivit OUG 1/2008, această contestație trebuia judecată de Curtea de Apel pe raza căreia era domiciliată persoana vizată de decizia CNSAS, însă, conform unor prevederi adoptate ulterior, prin OUG 24/2008, competența judecării acestor cauze revine Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului București.
Curtea de Apel Suceava a decis, astfel, să-și decline competența în favoarea Tribunalului București.
Între timp, Tribunalul București, în procesul liderului PC Dan Voiculescu versus CNSAS, a sesizat Curtea Constituțională cu privire la prevederile OUG 24/2008 care impune soluționarea acestor genuri de cazuri doar la instanța din Capitală.
Conform Deciziei CNSAS 3.370 din 9 octombrie 2007, Vasile Zainea, (IPS Pimen Zainea) este titularul dosarelor SIE 40160 și I 993, iar potrivit celor consemnate în aceste dosare „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava sub numele conspirativ Sidorovici în perioada 1975-1977”.
În documentul citat, se arată că „în perioada cât a funcționat la Putna a fost folosit uneori de organe în culegerea de informații despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate la mănăstire” și că datele obținute le furniza verbal.
„După venirea sa la Suceava a fost atras și mai mult la colaborare, iar informațiile ce le obținea le furnizează în scris, deși nu este înregistrat la noi ca sursă”, se precizează în dosarul SIE 40160.
Informator intern al DIE
În decizia CNSAS se mai arată că după întoarcerea de la o specializare în RFG, la 30 iunie 1977, Vasile Zainea a fost înregistrat ca informator intern de DIE cu scopul pregătirii lui „cu sarcini în exterior, având numele conspirativ Petru”.
„Anterior înregistrării ca informator intern, documentele confirmă preluarea titularului de serviciul de informații externe înainte de plecarea în RFG la sfârșitul anului 1976”, se mai arată în decizia CNSAS unde se precizează că dosarul personal de informator DIE a fost deschis la 20 noiembrie 1976.
Totodată, se menționează că, în iulie 1977, Vasile Zainea a fost inclus într-o delegație a Patriarhiei Române care s-a deplasat în „Galaxia” (denumirea conspirativă a SUA) pentru a acționa în cadrul „Riposta 77”.
De menționat este că în 22 ianuarie 1979 se propune abandonarea informatorului întrucât acesta nu a reușit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, revenind în țară mult mai devreme din cauza imposibilității de adaptare la condițiile climatice ale acelei zone.
În urma unei aprobări a adjunctului ministrului de Interne, se propune, în 28 februarie 1979, abandonarea informatorului Petru și clasarea materialelor existente întrucât nu mai prezintă interes.
„În lipsa angajamentului corelarea între numele real și numele conspirative de colaborator, Sidorovici și Petru, este realizată prin elemente de identificare a persoanei consemnate de ofițeri în note și rapoarte-data și locul nașterii, numele părinților, profesia, loc de muncă”, se mai arată în decizia CNSAS.
Extrase din note semnate olograf
În dosarul aflat la Curtea de Apel Suceava sunt mai multe extrase din note care ar fi fost semnate olograf de sursa Petru, o notă redactată olograf de sursa Sidorovici în care sunt prezentate mai multe discuții avute cu diferite persoane în străinătate, dar și unele aprecieri, cum ar fi cea despre situația Arhiepiscopiei Misionare din America.
Acolo, sursa Petru arată că „sărăcia lucie” a Arhiepiscopiei este cauzată de faptul că Arhiepiscopul „nu poate să se încadreze în specificul vieții americane” și nu folosește posibilitățile specifice Americii de dobândire a celor necesare, cum ar fi primirea de donații în bani sau obiecte sau „folosirea bingo-ului, joc de noroc autorizat de stat și pus sub controlul Bisericii ca o autoritate morală”.
În aceeași notă se menționează că lipsa de colaborare între Arhiepiscop și preoți „se datorează și faptului că Arhiepiscopul, când se duce în vizită canonică într-o parohie, mai întâi vizitează pe unii enoriași, ispitindu-i de comportarea preotului și apoi se duce la preot”.
Într-o notă din 18 ianuarie 1975 semnată cu numele „Pr. Pimen” acesta explică în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea „Sf. Ioan” care urma să plece în SUA.
Totodată, la dosar există și transcrierea unor extrase de pe banda de magnetofon ale aspectelor relatate de Petru, după misiunea din „Kogălniceanu”, numele conspirativ al RFG, dar și un raport privind instructajul făcut lui Petru.
IPS Pimen Suceveanul contestă decizia CNSAS și solicită instanței să o anuleze arătând că nu a avut nici un angajament scris cu aceste instituții.
„Numele conspirative Sidorovici și Petru din dosarele 40160 și I 993 ale SIE au fost date pe proprie răspundere de foștii ofițeri cu care am avut diferite discuții sub pretextul activității bisericești (duhovnicești) și istorice”, arată IPS Pimen în contestația depusă.
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților subliniază că aceste discuții cu diferiți ofițeri „nu au atentat la poziția socială a unui cetățean sau a statului român”.
Totodată, IPS Pimen, declară pe proprie răspundere că nu a fost colaborator al poliției politice comuniste.
