Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în 18 mai contestația Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privindu-l pe Victor Alistar, propus pentru funcția de ministru delegat la primul-ministru pentru strategii guvernamentale, acțiunea de la ICCJ referindu-se la raporturile de serviciu.
Victor Alistar s-a aflat, în perioada 12 octombrie 2001 – 1 martie 2009, în stare de incompatibilitate, fiind atât angajat al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cât și director executiv al Asociației Române pentru Transparență și avocat definitiv.
„Prin actul de constatare nr. A/1130/I.I./2009 din data de 20 iulie 2009, rămas definitiv la data de 7 august 2009, prin necontestare, Agenția Națională de Integritate a constatat că Alistar Teodor Victor s-a aflat, în perioada 23 ianuarie 2007 – 1 martie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut, concomitent, calitățile de funcționar public – purtător de cuvânt în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Director Executiv în cadrul Asociației Române pentru Transparență, începând cu anul 2004, și avocat definitiv în cadrul Cabinetului individual de avocatură „Alistar Teodor Victor”, începând cu 23 ianuarie 2007 și până la data constatării”, precizează ANI.
Astfel, lui Alistar Teodor-Victor i s-a aplicat sancțiunea de decădere din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de trei ani, de la data rămânerii definitive a actului de constatare, respectiv până la data de 7 august 2012.
Având legătură cu constatarea ANI, într-o acțiune separată, în octombrie 2009, Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) a cerut Curții de Apel București anularea actelor administrative emise de către președintele ANFP în vederea aprobării cererilor de suspendare, respectiv de prelungire a suspendării raportului de serviciu în cazul lui Victor Alistar, precum și pentru anularea mențiunilor din cartea de muncă a acestuia, pentru perioada 2004-2009.
În acest proces, pe lângă Victor Alistar, este chemată ca pârât și Agenția Națională de Integritate (ANI).
În 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București a respis cererea ANFP de anulare a ordinelor nr. 328/05.02.2004, nr. 136/07.02.2005, nr. 917/06.02.2006, nr. 463/22.01.2008, nr. 43/2005, nr. 402/2005 și nr. 8377/2006, emise de președintele agenției, pe motiv că solicitarea a fost tardiv formulată.
Totodată, instanța a luat atunci act de renunțarea ANFP la judecarea cererii de anulare a mențiunilor făcute în cartea de muncă a lui Victor Alistar în perioada 2004-2009.
Victor Alistar susține că a solicitat instanței să constate, potrivit procedurii din art. 4 din Legea contenciosului administrativ, nelegalitatea actului întocmit de ANI (numărul A/1130/I.I/2009).
Curtea de Apel București a decis însă respingerea excepției de nelegalitate cu privire la actul de constatare din 20 iulie 2009, emis de ANFP, și invocat de pârâtul Victor Alistar.
Decizia Curții de Apel București este executorie, dar nu irevocabilă.
ANFP a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), care va judeca în 18 mai acțiunea.
Litigiul a pornit în anul 2004, când Victor Alistar a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici suspendarea din funcția publică pe care o ocupa, pentru evitarea oricărei situații de incompatibilitate. Prin decizia președintelui ANFP, solicitarea a fost aprobată și ulterior prelungită până în luna februarie 2009, când au încetat raporturile sale de muncă cu ANFP.
Tot în 2009, respectiv în 21 iulie, Agenția Națională de Integritate a sesizat procurorii, cerându-le să cerceteze un posibil fals în declarații comis de liderul Transparency International România, Victor Alistar, potrivit unui comunicat al ANI.
Concret, ANI a cerut procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 din București să investigheze posibilele falsuri făcute atât de Alistar, cât și de Alexandra Raluca Prună, fostul președinte al Asociației Române pentru Transparență, și Codru Vrabie, fostul director executiv al organizației.
Cei trei, susțineau inspectorii ANI, ar fi pretins că Asociația Română pentru Transparență este „Transparency International România”, folosind, potrivit comunicatului ANI, sintagmele „Transparency International România” și „TI-Ro”, în loc de „Asociația Română pentru Transparență” în documentele către Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) legate de situația lui Alistar.
Scopul celor trei ar fi fost acela de a-l determina pe președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, unde Alistar era angajat încă din 2001 ca purtător de cuvânt, să-i prelungească suspendarea din funcție cerută chiar de el. Ca temei al cererii sale, Alistar a invocat „desfășurarea „unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, în alte situații decât cele în care funcționarul public este desemnat de către autoritatea sau instituția publică să desfășoare activități în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituții internaționale”, dar și „un interes personal legitim”. Alistar ar fi scris că dorește să fie suspendat pentru că îndeplinește „mandatul de director executiv al Transparency International România”.
„La baza emiterii de către Președintele ANFP a ordinelor prin care s-a aprobat suspendarea, respectiv prelungirea acesteia, a fost, conform legii, statutul juridic de «organism sau instituție internațională», ori de filială a unei astfel de entități («Transparency International România»)”, preciza atunci ANI.
Avantajul lui Alistar ar fi, potrivit ANI, acela că „pe toată durata suspendării raporturilor de serviciu, funcționarul public a beneficiat de dreptul de a-i fi rezervat postul aferent funcției publice și de vechime în funcția publică, aceasta din urmă reprezentând, printre altele, una dintre condițiile de bază ale dezvoltării carierei de funcționar public”.
Inspectorii de integritate spuneau așadar că atât Alistar, în nume propriu, cât și Vrabie și Prună, în numele Asociației Române pentru Transparență, au transmis ANFP „mai multe cereri în vederea aprobării suspendării, respectiv prelungirii suspendării raportului de serviciu al lui Teodor-Victor Alistar (cu instituția, n.r.)”, documentele conținând „sintagmele «Transparency International România» și «TI-Ro», în loc de Asociația Română pentru Transparență, așa cum este prevăzută denumirea acesteia în actul constitutiv și statutul asociației”.
„Teodor-Victor Alistar desfășoară, începând cu data de 7.02.2004, diferite activități (consilier anticorupție pentru Centrul de Asistență Anticorupție, coordonator al Programului ALAC – în calitate de expert al TI-Ro, Director executiv) în cadrul Asociației Române pentru Transparență”, preciza ANI.
Conform ANI, „Asociația Română pentru Transparență este persoană juridică română de drept privat, non-profit, neguvernamentală și apolitică, neavând statutul juridic de organism sau instituție internațională, ori de filială a unei astfel de entități, conform documentelor (Act Constitutiv, Statut Asociație, Aviz de înființare emis de către Ministerul Justiției și Sentință civilă numărul 498 din 12 octombrie 1999) aflate în evidența Judecătoriei Sectorului 1 din București – Registrul Asociațiilor și Fundațiilor”.
ANI arăta și că Asociația Română pentru Transparență nu a răspuns solicitării inspectorilor de integritate de a comunica instituției „copii certificate ale documentului care atestă faptul că Asociația Română pentru Transparență este «organism sau instituție internațională» sau filială a unei astfel de entități”.
În plus, în opinia inspectorilor de integritate, Alistar s-a aflat, în perioada 12 octombrie 2001 – 1 martie 2009, în stare de incompatibilitate, fiind atât angajat al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cât și director executiv al Asociației Române pentru Transparență și avocat definitiv.
În același comunicat, ANI anunță că, în 16 iunie 2009, s-a sesizat din oficiu în ceea ce-l privește pe Alistar, în urma a două materiale de presă publicate de „Academia Cațavencu” care susțineau că Alistar ar fi încălcat legile referitoare la conflictul de interese și regimul incompatibilităților.
În cadrul verificărilor prealabile, inspectorii ANI au stabilit că Alistar a fost, în perioada 12 octombrie 2001 – 1 martie 2009, funcționar public în postul de purtător de cuvânt al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, dar și director executiv al Asociației Române pentru Transparență, din 2004 până în prezent, și avocat definitiv la propriul cabinet de avocatură, începând cu 23 ianuarie 2007.
„Victor Alistar nu a respectat, în calitate de funcționar public, obligația legală de declarare a averii și a intereselor (…), deoarece a completat și depus declarația de avere și declarația de interese doar la data de 3 iunie 2009, după încetarea activității sale în cadrul ANFP la data de 1 martie 2009”, nota ANI în comunicat, arătând că l-a înștiințat pe Alistar despre declanșarea procedurilor de verificare „a respectării dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese și regimul incompatibilităților”.
Inspectorul ANI care a lucrat la caz a solicitat apoi diferite documente mai multor instituții: Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Baroului București, Casei de Asigurări a Avocaților – Filiala București, Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești – Judecătoriei Sectorului 1 (București) și Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative.
Astfel, potrivit comunicatului ANI, pe lângă problemele legate de identitatea organizației pe care o reprezintă, inspectorul de integritate a aflat și că Alistar a obținut, din avocatură, în perioada ianuarie 2007 – mai 2009, un venit de 14.610 lei.
Toate problemele identificate de ANI în legătură cu Alistar, dar și cu Raluca Prună și Codru Vrabie i-au determinat pe inspectorii de integritate să constate că Alistar s-a aflat în incompatibilitate în perioada 12 octombrie 2001 – 1 martie 2009, că în realitate a existat o altă stare de fapt decât cea care ar fi constituit temei legal pentru emiterea ordinelor președintelui ANFP pentru aprobarea cererilor lui Alistar și ale Asociației Române pentru Transparență de suspendare, respectiv, de prelungire a acesteia, dar și o posibilă încălcare de către Alistar a Legii 51 din 1995 care reglementează funcționarea ca avocat.
Având în vedere concluziile la care a ajuns, ANI a sesizat procurorii în cazul celor trei, dar a trimis actul de constatare și Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, „pentru analizarea indiciilor referitoare la existența unei alte stări de fapt decât cea care ar fi constituit temeiul legal pentru emiterea ordinelor președintelui instituției (privindu-l pe Alistar, n.r.), în vederea solicitării anulării acestora de către instanța judecătorească de contencios administrativ competentă”.
În final, Parchetul a dat neînceperea urmăririi penale în acest caz.
Pe de altă parte, Alistar a contestat în instanță amenda ANI privind nedepunerea declarațiilor de avere și de interese în termenul prevăzut de lege, însă a rămâs în vigoare actul de constatare nr. A/1130/I.I./2009 din data de 20 iulie 2009, rămas definitiv la data de 7 august 2009, prin necontestare.
Prin respectivul act, Agenția Națională de Integritate a constatat că Alistar Teodor Victor s-a aflat, în perioada 23 ianuarie 2007 – 1 martie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut, concomitent, calitățile de funcționar public – purtător de cuvânt în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Director Executiv în cadrul Asociației Române pentru Transparență, începând cu anul 2004, și avocat definitiv în cadrul Cabinetului individual de avocatură „Alistar Teodor Victor”, începând cu 23 ianuarie 2007 și până la data constatării.
Actul ANI este consemnat de către Curtea Constituțională în decizia din 25 ianuarie 2011 privind nelegalitatea candidaturii lui Victor Alistar pentru Consiliul Superior al Magistraturii.
„Validarea de către Senat a lui Teodor Victor Alistar în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fără a ține cont de efectele pe care le implică actul de constatare a stării sale de incompatibilitate, determină neconstituționalitatea hotărârii menționate. Astfel, pe 20 iulie 2009, Agenția Națională de Integritate a constatat că Teodor Victor Alistar s-a aflat, în perioada 23 ianuarie 2007 – 1 martie 2009, în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent calitățile de funcționar public – purtător de cuvânt în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, director executiv în cadrul Asociației Române pentru Transparență, începând cu anul 2004, și avocat definitiv în cadrul Cabinetului individual de avocatură «Alistar Teodor Victor», începând cu 23 ianuarie 2007 și până în prezent. Constatarea stării de incompatibilitate a lui Teodor Victor Alistar a rămas definitivă și irevocabilă, după ce acesta nu a contestat decizia Agenției Naționale de Integritate în termenul prevăzut de lege la instanța corespunzătoare”, notează judecătorii constituționali, prin care a statuat faptul că a fost neconstituțională alegerea în CSM a lui Victor Alistar și a Corinei Dumitrescu (propusă acum de Ponta ministru al Educației-n.r.).
